Descrierea onestă a unor excese de orice natură care scandalizează societatea este moralmente necesară, dar poate stârni furia celor afectați de o mentalitate sectară care ajung să se perceapă pe sine ca „aleși”, nedreptățiți și chiar persecutați.

Sectă – „secare” (a tăia, a despărți) – grup desprins, „rupt” de un corp compus din majoritari.

Sectanții ajung finalmente să ignore realitatea de care s-au izolat, cocoțându-se într-un imaginar autarhic de unde orice apel la reconectarea cu realitatea le sună ca o blasfemie care le provoacă spasme, zvârcoliri și reacții radicale ce îi separă și mai adânc de cei ce-i privesc din mijlocul realității care îi contrazice.

Sectarismul, scindarea socială, segregarea profesională, pe alte criterii decât cele strict profesionale, fisurează grav barca națională comună de pe care nimeni nu trebuie aruncat peste bord, dar pe care, pentru a supraviețui cu toții, trebuie să domine pacea fondată pe dreptate.

Avem datoria morală elementară să vâslim mai departe, strângând din dinți, rămânând raționali și solidari în jurul noțiunii de comunitate națională care rezistă doar păstrându-și adeziunea lucidă la valorile derivate din conștiință, respect, memorie istorică și fidelitate față de adevăr.

Adevărul moral nu are plural.

Sursa: Vasile Bănescu/facebook.com