Despre scoli

Bineînțeles că și școlile private pot „da rateuri”. Însă sistemul de educație din România este dominat de școlile de stat și de planificarea centralizată a educației realizată de Ministerul Învăţămîntului, impusă tuturor școlilor, prin intermediul programei. Iar dezastrul sistemului de învățămînt românesc, relevat inclusiv în urma testelor PISA, este cauzat de faptul că statul se încăpățînează să demonstreze că este cel mai prost administrator, chiar și în sfera educației.

 

În prezent, există o multitudine de sisteme de învățămînt, începînd cu cel finlandez, în care nu există note sau teme pentru acasă, preluat de curînd și de China în ciclul primar, pînă la sistemul de învățămînt mai autoritar din Coreea de Sud.

 

Un sistem de învățămînt sănătos ar trebui să permită părinților să aleagă școala (și implicit metoda de predare) pe care o consideră cea mai potrivită pentru copilul lor. Finlanda a demonstrat că un copil asimilează informațiile mult mai ușor, le înțelege cu adevărat și le reține o perioadă îndelungată dacă îi sînt prezentate într-un mod agreabil, care să-i stîrnească interesul pentru respectiva materie.

 

Fenomenul este ușor de explicat deoarece oamenii au tendința instinctivă de a uita repede lucrurile dezagreabile. Un sistem în care școala este organizată asemenea unui lagăr, în care profesorul predă în cel mai plicticos mod posibil, iar notele reprezintă elementul principal, va stimula doar memorarea mecanică a unor informații care vor fi uitate imediat ce a fost acordată nota.

 

De fapt, care este rolul profesorului și al școlii în educarea copiilor? Profesorul este un simplu furnizor de informații pe care copilul trebuie să le asimileze? Dacă ar fi astfel nu am mai avea nevoie de profesori în contextul existenței cărților, bibliotecilor, internetului. Rolul profesorului este să facă acele informații cît mai accesibile copiilor, cît mai ușor de înțeles.

 

Absurditatea actualului sistem de învățămînt se observă și din faptul că profesorul este cel care predă, dar și cel care stabilește calitatea prestației sale prin acordarea notelor. Mai clar, dacă rolul său este de a face cît mai accesibile informațiile și cît mai ușor de asimilat, faptul că un copil nu a înțeles sau nu a învățat ce i s-a predat, reprezintă în realitate eșecul profesorului și al școlii.

 

În majoritatea covîrșitoare a școlilor din România, materia este predată în cel mai anost mod posibil, copiii sînt lipsiți de orice motivație de a învăța, specifică vîrstei lor, în care teama (de a lua note mici sau chiar de bătaie) este singurul factor care îi forțează să învețe mecanic ce li se predă. După cum s-a observat și în urma testelor PISA, copiii din România sînt cel mai puțin motivați din lume.

 

Similară este și situația în cazul profesorilor. De ce ar depune un profesor de la o școală de stat din România un efort permanent de a-și îmbunătăți metoda de predare, de a face materia atractivă, de a strîrni curiozitatea copiilor pentru domeniul său, de a o face ușor de înțeles, dacă profesorul bun primește același salariu precum un profesor prost și dacă în sistemul rigid de învățămînt îndeplinirea birocrației impuse prin programă este singura atribuție reală?

 

Eu susțin privatizarea școlilor pentru creșterea diversității metodelor de predare și pentru apariția unei competiții reale între furnizorii de educație (școli) astfel încît părinții să aleagă școala cea mai potrivită pentru copil. Cei care vor alege corect, vor fi recompensați, educația fiind o investiție a fiecăruia (în capitalul uman).

 

Însă un sistem privat este accesibil doar celor foarte bogați, așadar , privatizarea școlilor deși este o condiție necesară pentru creșterea calității, nu este suficientă. Trebuie introdus sistemul voucherelor educaționale , după modelul din Suedia, Olanda, Hong Kond etc., astfel încît și copiii din familiile foarte sărace să aibă acces la educație de calitate și, de asemenea, flexibilizată programa asfel încît să fie permisă diversitatea metodelor de predare

Anunțuri

Posted on Iulie 19, 2014, in informatii utile. Bookmark the permalink. 1 comentariu.

  1. ai dreptate nu exista padure fara uscatura, asa si in cazul scolilor private!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: