Nu suntem pregătiți !
M-am tot întrebat naiv de ce lucrurile nu merg pe repede înainte în învățământul nostru, deși sunt atâtea raportări europene despre slaba pregătire a copiilor români. De ce nu se fac minime eforturi pentru formarea oamenilor de la catedră, din mers măcar, cu actualele resurse, când există mii de materiale și idei disponibile online, fără cheltuieli, pentru simpla ușurare a vieții de la clasă. De ce părinții sunt lăsați în ignoranță, neatrași în comunitatea școlară, când simpla comunicare umană nu presupune cine știe ce legi. De ce fiecare ministru pare extrem de precaut, politicos și reținut în afirmații, speranțe și promisiuni. De ce atâta propagandă despre olimpicii români și marile noastre realizări internaționale când mai sunt atâți copii care se târăsc desculți, spre școlile noastre de țară.
Mi-a trecut prin cap că probabil nu suntem pregătiți pentru o educație centrată pe individ. Că nu suntem pregătiți să acceptăm diversitatea umană, modele distincte de succes, nevoia de opțiune, de drum personal, de stiluri de învățare și aspirații unice. Mi-a trecut prin cap că o astfel de doză de libertate ne-ar fi fatală. Că am scăpa de sub control și ceea ce avem până acum. Că e foarte posibil ca starea de fapt să fie menținută cu intenție, pentru că pământul conștiințelor noastre nu este destul de desțelenit pentru un pas în plus. Că românii au încă nevoie să fie mânați de la spate, strigați cu autoritate la catalog, ținuți cu frica inadecvării.
Mi-a trecut prin cap că nu suntem deloc pregătiți pentru libertate. Că d-aia școlile sunt ceea ce sunt. Și poate că e bine să fim lăsați așa – să dăm copiilor după cât credem că merităm noi înșine.
Posted on noiembrie 21, 2015, in socio-politic. Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.
Lasă un comentariu
Comments 0