A doua metoda, frecvent uzitata, este cea in care unul dintre parteneri este vesnic nemultumit si foarte greu de satisfacut, critic si cu multe mesaje de tip devalorizator, pozeaza in victima neinteleasa, suferinda si are putine momente in care este relativ satisfacuta. Tendinta este ca sa ne dam peste cap incercand sa-i smulgem macar un zambet persoanei de langa noi, sa facem o multime de eforturi, sacrificii si compromisuri ca poate poate ne va accepta sau iubi. Si cum asta nu se intampla decat rar, investim timp si energie, apoi si mai mult timp, dedicare si energie pana ajungem sa devenim atat depedenti de propria noastra investitie cat si de capcana in care am cazut.

O persoana care accepta astfel de jocuri toxice, isi pierde stima de sine, increderea in propria sa persoana, se pierde pe sine si ajunge sa creada ca propria sa valoare este data de feed-back-urile partenerului pe care se straduieste din greu sa il multumeasca. Daca primeste apreciere, inseamna ca este ok, iar daca nu… nu.

In cazul in care iti sunt cunoscute cele doua metode de mai sus si te simti prins in capcanele descrise, iti recomand sa te trezesti. Nu ai venit pe lume pentru a satisface nevoile si dorintele egoiste ale altora si nu, valoarea ta nu consta in remarcile altor persoane, indiferent de natura relatiei tale cu ele sau de investitia ta emotionala.

Iti reamintesc ca daca o persoana te iubeste, simte asta pentru tot ceea ce esti si nu pentru ceea ce faci (sau nu) pentru ea. Nu-ti cere sa te schimbi, sa faci compromisuri sau sacrificii doar ca sa fie ea multumita. Iar daca „iubirea” este conditionata, tu esti doar un „obiect” de care celalalt se foloseste in scopuri egoiste.

Sursa: Ursula Yvonne Sandner