Mi-am dat demisia, de la doctorat
Acum zece ani șeful serviciului de doctorate din UBB încerca să mă convingă să nu renunț la studiile doctorale, mai ales că am terminat primul an cu calificative maxime. El zicea că un doctorat îmi deschide uși noi, perspective noi și nu poate să-mi aducă decât lucruri bune în viață.
Am luat hotărârea de a renunța pentru că mă simțeam ca un impostor. Eu am învățat de la un profesor pe care îl stimez foarte mult că un doctorat trebuie să aibă acei oameni care nu numai că stăpânesc și înțeleg domeniul lor, dar sunt în stare să creeze ceva nou, să descopere lucruri nedescoperite de nimeni.
Nu mă simțeam nici stăpân pe domeniul meu și nici nu simțeam că sunt pe cale să generez lucruri noi. Toată viața mea am învățat să completez obective, să îndeplinesc așteptări și să bifez sarcini.
În momentul în care mi-am dat seama că de fapt sunt la doctorat să mai pun o bifă și că nu setea de cunoștință mă mânează, ci mai degrabă oportunitățile noi aduse de un titlu de doctor, n-am mai reușit să mă motivez și până la urmă mi-am dat demisia.
Azi vedem valoarea reală a unui doctorat. Degeaba ai titluri dacă nu ai cunoștiințele care să vină în susținere. Degeaba ești în sistemul universitar, încercând să ghidezi oameni, în momentul în care nu reușești să te ghidezi singur.
La 10 ani depărtare mă bucur tare pentru decizia luată. Sigur, aș putea să fiu doctor, fără să fi fost nevoit să copiez, însă niciodată nu aș fi reușit să șterg sentimentul că am luat ceva, fără să merit.
Politicienii de azi ne spun că suntem fraieri că nu facem ca ei și nu alegem scurtături în viață. Eu zic că e mai bine să ai simțul ridicolului, decât să ai titluri, poziții și funcții nemeritate și nemuncite…
Posted on iulie 12, 2016, in diverse and tagged doctorat. Bookmark the permalink. 2 comentarii.
borceablog 
să mă ierți, dar asta cu „doctorat trebuie să aibă doar acei oameni care sunt în stare să creeze ceva nou, să descopere lucruri nedescoperite de nimeni” e o exagerare stupidă. Avem premii Nobel și alte disticții similare pentru așa ceva. În rest da, sunt de acord.
Dar dacă reglementezi sistemul de învățământ superior de așa natură că nu mai poți ocupa nici un post (nici măcar de asistent universitar) fără să ai doctorat, inevitabil doctoratul va deveni doar un alt nivel de educație, superior masteratului.
superb!