Iti povesteam despre cersetoare frumoasa si tinara cu dinti albi, pe care o intilnesc aproape zilnic in drum spre serviciu si despre care ma intrebam ce a determinat-0 sa renunte la o viata respectabila. Te rog, draga meu iubita, fii atent cand iti subliniez esentialul. E vorba despre viata respectabila.

Azi nu am mai rezistat si am intrebat-o motivul pentru care a ales traitul pe strazi. Lehamitea de tot ce o inconjoara. Ce era asa de greu de intuit?

Nu am gasit niciodata interesanta viata de om mare, de parinte si nici nu m-a convins nimeni ca a avea copil, e ceva minunat. In schimb, libertatea in sensul ei frumos, m-a atras de cand eram mic. Libertatea, ca o invelitoare matasoasa. Plecam mereu singur pe dealurile si padurile din jur. Respiram tot aerul care parea sa nu-mi ajunga. Vazduhul era escapada mea, urechelnitele, singurele mele prietene. Nimeni nu ma intreba nimic, nimeni nu-mi cerea socoteala. Inteleapt cum nu am sa fiu vreodata si incapabil de o dragoste desavirsita, dragoste, acest lucru despre care oamenii trancanesc la nesfirsit fara pricepere, plictisindu-ma teribil, am ajuns la concluzia ca a trai nestingherit, este felul care-mi place. Ceva imi spune ca vrei sa mi te-alaturi. Vom fi doi infatuati, doi nechibzuiti fugari pe colinele vietnameze. Asadar, ne vedem in Vietnam! Te sarut cu un dor mare si obositor. Ce delir!

PS: nu te invinta, te rog! Asta nu e dragoste, ci doar o strengarie… Si nu te preocupa, scrisoarea de sus este privata, o poti citi doar tu. Vino!