Esti tanar. Indraznesti sa visezi.

Poate vei reusi sa faci in viata asta ce iti place, sa castigi bani din asta, sa calatoresti, sa ai un loc al tau pe care sa il poti numi ”acasa”. Poate vei avea o relatie de cuplu super faina, poate vei avea prieteni de calitate, ca si tine, cu visuri, optimisti si mai tot timpul pozitivi legat de ce rezerva viitorul.
Insa toate acestea trebuie sa inceapa de undeva.
Asa ca te decizi sa actionezi, sa faci ceva ce nu ai mai facut pana acum. Si pentru ca nu ai mai facut pana acum, ai emotii, simti un soi de neincredere, insa iti faci curaj.
Chiar daca nu stii, vei invata.
Asa cum copilul mic atunci cand invata sa mearga pentru prima oara se ridica si cade de zeci de ori, poate sute, pe zi, saptamana dupa saptamana si luna dupa luna, stii in sinea ta ca orice lucru nou pentru a fi stapanit are un proces de invatare care implica inevitabil si esecul.
Insa copilul mic primeste ceva important: incurajare.
Si aici se produce ruptura.
Pentru ca printr-o ironie a sortii, pentru ca nu mai esti un bebelus, lumea considera cumva ca nu ai nevoie de incurajari ba mai mult, cumva greseala nu iti este permisa.
Totusi, tu actionezi.
Si gresesti.
Si in momentul acela, se deschid portile iadului:
Prietenii fac misto de tine, iti spun ca esti ori prea visator, ori ca nu stii ce faci si ca a fost o prostie sa incerci, ca esti nerealist intr-o lumea rea ce ii favorizeaza doar pe unii.
Defapt e doar frica lor ca tu vei reusi iar ei nu mai pot fi confortabili in zona de confort privind la cineva dintre ei care a reusit prin propriile forte si ca nu isi vor mai putea justifica pasivitatea, ca nu vor mai avea pe cine sa arunce vina din moment ce tocmai le-ai demonstrat ca se poate.
Parintii isi declara ingrijorarea: din ce vei trai? Trebuie sa ai un venit stabil, o slujba, o pensie. Cum vei avea o familie fara stabilitate? Lasa hobby-urile si visurile, stomacul e pe primul loc.
Defapt sunt multe proiectii si frici ale lor. Nevoia lor de a avea tu stabilitate e defapt nevoia lor de a se putea baza pe tine, copilul lor, cand ei vor fi batrani. Din frica lor se naste ingradirea ta si culmea, tocmai faptul ca te opresc sa iti urmezi visurile aproape ca va garanta ca la anii batranetii tu nu vei fi acolo pentru ca inca nu vei putea sa ai grija nici macar de tine, dar mai de altii.

Anunțuri

Posted on Decembrie 6, 2016, in socio-politic. Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: