Mergeam absent pe o strada cand observ in geamul magazinului, pe langa treceam, o gagica alergand in urma mea. Aceasta striga: ” Excuse me! Excuse me!”. Contrariat m-am oprit sa vad despre ce este vorba. Domnisoara blonda, supla, cu ochi mari, fardata discret si degajand un aer boem, la gatul careia atarna o camera foto, voia sa vorbim pentru cateva minute. Pe un accent cristalin de englezoaica, mi-a zis ca-i place costumatia mea si daca ii permit sa faca o poza pentru un fel de forum, cerandu-mi doar prenumele si locul unde m-am nascut. Hmm, luat pe nepregatite am ezitat la inceput, dar in final am acceptat. Mi-a facut cateva poze, in care am stat destul de incordat, apoi ne-am zambit si ne-am despartit, mi-a multumit si…am uitat complet de aceasta bizara intamplare, care a durat doua minute si careia nu i-am inteles rostul.

Azi, eram in pauza de masa, cand vad pe ecranul telefonului numele fostei prietene. Ea, ma suna doar cand pleaca din tara, sa ma roage sa am grija de pisica ei. Amuzata, cu gura pana la urechi, mi-a zis ca in statia de metrou, un tanar impartea reviste, a luat si ea, si in timp ce o rasfoia, a descoperit cu mirare fotografia mea pe una din pagini, la rubrica moda barbateasca, in care eu eram imbracat intr-un costum, iar pe nas aveam ochelari de soare. Si ce cautam acolo, m-a intrebat?

De unde sa stiu eu, i-am raspuns! Dar, mi-a placut, cum aratam!

Textul atasat imagini nu mi-a displacut, desi niciodata nu m-am asociat cu exemplul de personaj masculin, despre care autoare pomeneste.

Concluzia: Micutilor, nu va lasati pozati de straini pe strada, ca ve-ti apare in reviste