Simplă analiză. Că tot ne îndreptăm către Ziua îndrăgostiților!

Cât de multe se pot schimba între doi oameni de-a lungul timpului: încep cu un simplu ”bună” și un zâmbet cald. Ajung la un ”te iubesc” în jurul căruia roiesc sute de fluturi; urmează zeci de ”bună dimineața, iubire” și alte zeci de ”noapte bună, iubire”, iar între toate acestea sunt mii și mii de ”mi-e dor, mi-e tare dor de tine…”
Și astfel, zi de zi, se consumă acea poveste de dragoste, printre zâmbete sau printre fiori iar spre sfârșit printre lacrimi, căci acel ”bună” devine într-o zi un simplu ”ce mai faci?”
”te iubesc”-ul dispare și este înlocuit de ”ne auzim mai târziu ”!
”bună dimineața” ajunge un ”bună ziua” urmat de scuză că nu a existat timp. ”noapte bună ” se pierde de tot, iar în locul lui se lasă tăcerea. Şi totul se termină cu un ”adio” sec pe care ajung să și-l dorească amândoi.
Cam asta-i dragostea: e ceea ce trăiești între primul ”bună” de-nceput și acel ”adio” de final, restul sunt amintiri și necunoscut!