CCR, a dat ieri cu mucii în fasole. Rău. Cel mai rău de până acum. Cică modificarea art. 12 din Legea 78/2000 e neconstitutională pentru că divulgarea trebuie musai sa fie faptă penală și cu folos pentru altul și obligatoriu și cu folos nematerial (adică în voturi, de exempu, că asta e folosul nematerial la modă la DNA).
Păi ce legătură au faptele de la art. 12 din Legea nr. 78/2000 cu art. 15 lit. b) din Convenția Anticorupție?

Absolut niciuna. Art. 15 b) din Convenția Anticorupție se referă la luare de mită și e transpus în totalitate prin infracțiunea de luare de mită. La fel și abuzul de putere cu scop de obținere de foloase: este luare de mită pentru încălcarea atribuțiilor de serviciu. Și ce legătură are prioritatea tratatelor (art. 11 din Constituție) cu normele care sunt defavorabile protecției drepturilor fundamentale? Dar lupta anticorupție ce legătură o avea cu constituționalitatea? Poate doar Dide să ne poată explica.
Stanciu și Morar au o influență nefastă asupra judecătorilor constituționali, îi prostesc și manipulează.
Păi cum să comiți tu acte contrare legii penale conștient și să riști să te duci la pușcărie pentru a îmbogăți un necunoscut? Povestea că ”lasă că judecătorul apreciază el dacă e intenție sau nu” e o prostie: majoritatea judecătorilor de penal nu analizează latura subiectivă la infracțiunile de abuz sau divulgare.
E o chestiune de noroc dacă dai peste unul care face asta..
De exemplu, doamna Pivniceru a avut mare noroc că eu am refuzat să fac denunț împotriva ei. Altfel, ar fi avut ea ”ghinion” și eu ”noroc”.
Capisci, măi cecereule?
Citiți Convenția Anticorupție și conținutul infracțiunilor de corupție… sunt fix așa ca în actualele modificări. Și, a propos, majoritatea statelor nu au incriminat abuz în serviciu, pentru că au luare de mită cu încălcare de atribuții

sursa: Ingrid Mocanu