În fiecare propoziție spusă de fiecare dintre noi există o muzică, o vibrație, un ton emoțional perceptibil dincolo de cuvinte. Copiii aud cel mai bine și mai întâi de toate „muzica” din spatele semanticii.

Martoră de mii de ori a unor scene cu dialog părinți-copii, nu pot să nu remarc că mare parte dintre copiii anxioși, agitați, nesiguri peste măsura lor temperamentală naturală au acasă părinți care „cântă” în general pe tonuri neasertive, cu prea dese intonații interogative și prea puține enunțiative. Sau, la extrema cealaltă, părinți prea imperativi, prea cicălitori, prea pe „comandă” și administrare a copilului. Read the rest of this entry →