Dar,
– lucrăm în grupe mici/sala de clasă. 5-6 e numărul ideal pentru o activitate de succes: ai timp să lucrezi cu fiecare, să îl asculți pe fiecare.
– rutinele de spălare a mâinilor sunt mai frecvente, dar nu obsesive.
– dezinfectarea jucăriilor, a mânerelor ușii, a obiectelor e mai atentă, dar cam același lucru se făcea și până acum.
– educatoarele poartă măști în interior. Pentru că e bine, pentru o vreme, să ne asigurăm că saliva noastră de oameni care vorbesc mult și cu pasiune nu sare, ca în alte timpuri, pe măsuțele de lucru, creioane etc.
– partea cu termometrul de dimineață a devenit un joc pentru copii.

Copiii sunt veseli, nu îi reprogramează nimeni cu o nouă frică. Când ieșim afară, ne întâlnim mai mulți și da, ne atingem.

Fotografiile cu copii la distanță pe terenul de joacă sunt tot „poze”. Un fel de selfie al procedurii de dragul procedurii.

Copiii sunt mai puternici mental decât credem. Se adaptează, acceptă noul „normal” fără șoc sau frici suplimentare. În fiecare din ei triumfă nevoia de socializare, conectare, dialog și atingere. E încă bucurie și viață în grădinițe. Suntem alerți, prezenți, precauți, dar nu cu frică unul de altul.