Cei mai onești, curajoși și frumoși oameni ai acestei țări, cărora le datorăm fiecare clipă de libertate trăită azi, au „evaluat cu propriile simțuri” în decembrie 1989 răutatea demonică, barbaria și cruzimea criminale ale structurilor Securității unui regim totalitar , un regim comunist care arestase timp de 45 de ani un popor,

plătind pe loc cu viața lor un act spiritual și moral suprem: opunerea reflexă, cu prețul vieții, față de Rău.

„Nu există mai mare dragoste decât să-și pună cineva viața pentru prietenii săi.” (Ioan 15,13)

Ei NU s-au înșelat! Ei sunt cei înșelați și trădați post-mortem în „România educată” în „România onestă”, în fiecare zi care a urmat jertfei lor sfidate și călcate în picioare peste timpul care va trece și peste noi.

Tăcerea conjuncturală a marilor analiști intelectuali, fideli unei utopii bipede și decerebrate moral, se va adăuga ca reper în marele și bogatul capitol al „trădării cărturarilor” evadați din turnul de fildeș și rătăciți pe puntea realității ca jalnici epigoni ai „albatrosului” lui Baudelaire.

Articol preluat de la Vasile Bănescu, facebook.com