Am citit acum o poveste. Mi-a placut . Poate ca o stiti, poate ca nu :). Poate ca e mult de citit, poate ca nu 🙂

Odata ca niciodata, a existat un Suflet Mic, care i-a declarat lui Dumnezeu:

– Stiu cine sunt!

Si Dumnezeu a raspuns:

– Ce-mi spui e minunat! Si cine esti tu?

Micul suflet a strigat :

– Eu sunt Lumina!

Dumnezeu a zambit cu drag:

– Ai dreptate! Esti, intr-adevar, Lumina.

Micul Suflet era extrem de fericit; Tocmai deslusise misterul pe care intreg Regatul dorea sa-l descopere.

– Uau !, spunea Micul Suflet, asta e grozav!

Dar curand, doar a sti nu i-a mai fost suficient. Micul Suflet a inceput sa-si doreasca sa fie ceea ce tocmai descoperise ca este.

Si astfel, Micul Suflet a mers din nou la Dumnezeu (ceea ce nu e deloc o idee rea pentru sufletelele care-si doresc sa fie Ceea ce Sunt cu Adevarat) si i-a spus :

– Acum, ca stiu ce sunt, pot sa si fiu ceea ce sunt ?

– Adica vrei sa FII Ceea ce ESTI cu Adevarat?, il intreba Dumnezeu.

– Pai, raspunse el, una este sa stiu ce sunt, si cu totul alta e sa fiu ceea ce sunt. Vreau sa simt cum e sa fiu Lumina.

– Dar tu chiar Esti Lumina!, ii raspunse Dumnezeu cu un zambet larg.

– Intr-adevar! Dar eu chiar vreau sa simt cum e sa fii lumina, se tot plangea Micul Suflet.

– Asa deci ?, raspunse Dumnezeu razand in barba-i, ar fi trebuit sa-mi dau seama de asta mai devreme, mereu ai fost un spirit aventuros.

Atunci privirea lui Dumnezeu se schimba :

– Ar fi totusi un lucru.

– Ce? intreba Sufletelul.

– Pai, nu exista decat Lumina. Vezi tu, am creat doar ceea ce esti tu si, astfel, nu exista nici o modalitate prin care tu sa traiesti experienta a Ceea ce Esti, atata vreme cat nu exista opusul a ceea ce esti.

– Adica ?, intraba confuz, Micul Suflet.

– Hai sa ne gandim in felul urmator, ii spuse Dumnezeu: tu esti ca o lumanare in Soare. Esti acolo impreuna cu alte milioane, miliarde de lumanari, pentru a crea Soarele. Si Soarele nu ar fi el insusi fara de tine; el nu ar fi Soarele, fara una din lumanarile sale. Si fara tine, el nu ar mai fi Soarele, pentru ca nu ar mai straluci la fel de puternic. Deci, cum ai putea sa te cunosti pe tine insuti ca fiind Lumina, cand tu esti in Lumina?

– Pai, ii raspunse Sufletelul, tu esti Dumnezeul, gandeste-te la o solutie.

Dumnezeu zambi din nou si-i spuse :

– Am gasit deja solutia. Pentru ca nu te poti vedea ca fiind Lumina, atata vreme cat tu esti in Lumina, atunci te vom inconjura cu intuneric.

– Ce este intunericul ?, intreba Micul Suflet.

– Este ceea ce tu nu esti.

– Imi va fi frica de intuneric ?, intreba Micul Suflet.

– Doar daca alegi tu sa-ti fie frica. Nu are, de fapt, de ce sa-ti fie teama, decat daca tu decizi asta. Vezi tu, noi ne jucam; doar ne prefacem ca e intuneric .

– Aaa ! exclama Micul Suflet, deja m-am linistit.

Apoi Dumnezeu ii explica faptul ca pentru a putea trai o experienta anume, va trebui sa apara exact opusul starii respective :

– Si asta este un mare dar, pentru ca fara el, nu ai putea afla cum sunt toate de fapt. Nu ai putea sa cunosti Caldura, fara ajutorul Frigului, Sus fara Jos, Rapid fara Incet, Stanga fara Dreapta, Aici fara Acolo, Acum fara Atunci. Si astfel, incheie Dumnezeu, sa nu ridici pumnul ori vocea impotriva intunericului, nici sa nu-l blestemi. In schimb, fii Lumina in Intuneric si nu te intrista din cauza lui. Atunci vei sti Cine Esti cu Adevarat si toti ceilalti vor sti asta. Lasa-ti Lumina sa straluceasca, pentru ca si ceilalti sa afle cat esti de special.

– Vrei sa spui ca e in regula sa-i las pe cei din jurul meu sa vada cat de special sunt?, intreba Micul Suflet.

– Bine-nteles! raspunse Dumnezeu razand; este perfect in regula! Dar aminteste-ti ca ”special” nu inseamna “mai bun”. Toti sunt speciali, fiecare in felul sau. Desi multi dintre ei au uitat lucrul acesta. Isi vor da seama ca este in ordine sa se considere si ei speciali la randul lor, doar atunci cand tu vei reusi sa accepti ca tu esti special.

– Minunat !, radea Micul Suflet sarind in sus de bucurie, pot sa fiu oricat de special imi doresc!

– Si poti sa incepi lucrul acesta, chiar acum! ,ii mai spuse Dumnezeu, care dansa de bucurie, impreuna cu Micul Suflet. Apoi, il intreba :

– In ce mod iti doresti tu sa fii special ?

– Nu inteleg. raspunse Micul Suflet.

– Pai, a fi Lumina inseamna a fi special, si a fi special are multe aspecte. Este special sa fii bun. Este special sa fii bland. Este special sa fii creativ. Este special sa fii rabdator. Poti sa-mi spui in ce fel ai mai putea sa fii special?

Micul Suflet a ramas tacut pentru un moment :

– Ma pot gandi la multe feluri de a fi special!, exclama Micul Suflet. Este special sa fii de ajutor. Este special sa fii darnic. Este special sa fii prietenos. Este special sa fii bun fata de altii.

– Intr-adevar, ii raspunse Dumnezeu, iar tu poti sa fii toate acestea, sau orice parte iti doresti, oricand! Asta inseamna sa fii Lumina.

– Stiu! Stiu! Stiu ce vreau sa fiu! striga Micul Suflet cu mult entuziasm, vreau sa fiu special, fiind iertator. E ceva special sa ierti?

– O, da! e foarte special.

– Ce bine! Asta vreau sa fiu! Vreau sa fiu iertator! Vreau sa traiesc experienta a ce inseamna sa fii iertator.

– Bun, spuse Dumnezeu, dar inainte ar trebui sa stii ceva.

Micul Suflet devenea putin nerabdator. Parea ca mereu apar unele complicatii.

– Ce anume ar trebui sa stiu ?, ofta Micul Suflet.

– Nu ai pe cine sa ierti.

– Nimeni? Micul Suflet abia putea crede asta.

– Nimeni! raspunse Dumnezeu. Tot ce am creat este perfect. Nu exista nici macar un suflet in toata creatia care sa fie mai putin decat perfect. Uita-te in jurul tau!

Abia atunci observa Micul Suflet marea multime ce se adunase in jur. O multime de suflete venisera din toata imparatia, pentru ca se raspandise vorba cum ca Micul Suflet purta aceasta conversatie cu Dumnezeu si cu totii erau curiosi sa o auda. Privind in jurul lui, Micul Suflet a trebuit sa-i dea dreptate: nu exista nimeni mai putin minunat, mai putin magnific, mai putin perfect decat el insusi. Atat de minunata si stralucitoare era multimea din jur, incat Micul Suflet abia o putea privi.

– Atunci pe cine ai putea ierta ?, intreba Dumnezeu.

– Of! Nu va mai fi deloc distractiv, se imbufna Micul Suflet. Imi doream sa traiesc experienta iertarii. Doream sa aflu cat e de special sa fii iertator.

Si astfel Micul Suflet tocmai aflase cum e sa fii trist.

Dar chiar atunci, un Suflet Prietenos iesi din multime si se apropie.

– Nu te intrista Suflet Micut, ii spuse Sufletul cel Prietenos, te voi ajuta eu.

– Da ?!?, se lumina Micul Suflet, dar cum?

– Iti voi aduce pe cineva pe care sa ierti.

– Poti face tu acest lucru ?

– Cu siguranta! ciripi Sufletul cel Prietenos, pot sa apar in viata ta urmatoare si sa ma comport in asa fel, incat tu sa ai pe cine ierta.

– Dar de ce? De ce ai face lucrul acesta?, intreba Micul Suflet. Tu, care esti o fiinta atat de perfecta! Tu, care vibrezi atat de putermic, incat abia te pot privi. Ce te-ar putea face sa vrei sa-ti incetinesti vibratia atat de mult, incat Lumina pe care o radiezi acum sa se transforme intr-un Intuneric dens ? Ce te-ar putea face, pe tine – care esti atat de usor, incat dansezi deaspura stelelor si te misti prin imparatie cu viteza gandului – sa apari in viata mea si sa comiti astfel de lucruri ?

Micul Suflet fu suprins de raspuns.

– Nu fi atat de mirat, spuse Sufletul cel Prietenos, si tu ai facut acelasi lucru pentru mine. Nu-ti amintesti? Ohooo, am dansat de multe ori impreuna, noi doi. Am dansat impreuna de-a lungul veacurilor. Ne-am jucat impreuna de multe ori si in multe locuri. Tu doar nu-ti amintesti. Am fost amandoi un Tot.

Impreuna am fost Sus-ul si Jos-ul, Stanga si Dreapta, Aici si Acolo, Acum si Atunci. Am fost Femeia si Barbatul, Bunul si Raul, am fost amandoi si Victima si Agresorul. Astfel ne-am intalnit de nenumarate ori, noi doi, fiecare aducandu-i celuilalt exact ceea ce avea nevoie pentru a putea trai experienta a Ceea ce Suntem cu Adevarat.

Sufletul cel Prietenos explica mai departe : Voi veni in viata ta urmatoare si voi fi «cel rau» de data asta. Iti voi face niste lucruri groaznice, si abia atunci tu vei putea trai experienta a ceea ce inseamna sa fii Cel care Iarta.

– Dar ce anume imi vei face de va fi atat de inspaimantator?, intreba Micul Suflet, putin speriat.

– Pai, ne vom gandi noi impreuna la ceva, raspunse Sufletul cel Prietenos, facandu-i un semn cu ochiul.

Sufletul cel Prietenos devenise deodata serios si spuse cu o voce slaba :

– Ai avut dreptate inainte, sa stii.

– La ce te referi ?

– Va trebui sa-mi incetinesc vibratiile si sa devin violent, pentru a putea face toate aceste lucruri nu prea placute. Va trebui sa ma prefac ca sunt cineva foarte diferit de ceea ce sunt de fapt. As avea o favoare sa-ti cer.

– Cere-mi orice!, striga Micul Suflet, incepand sa danseze si sa cante: Voi putea fi Iertator! Voi putea fi Iertator!

Atunci Micul Suflet observa ca Sufletul cel Prietenos ramase foarte tacut.

– Ce anume doresti sa-mi ceri? Ce as putea sa fac pentru tine? Esti un inger ca faci toate acestea pentru mine.

– Bine-nteles ca Sufletul cel Prietenos este un inger, interveni Dumnezeu. Toti sunt ingeri. Aminteste-ti asta mereu: Eu va trimit numai ingeri.

Si atunci Micul Suflet nu-si dorui nimic mai mult decat sa indeplineasca dorinta prietenului sau:

– Ce pot sa fac pentru tine ?

Sufletul cel Prietenos raspunse:

– Atunci cand te voi lovi si te voi izbi. in momentele in care iti voi face cele mai groaznice lucruri pe care ai putea sa ti le imaginezi, in chiar acel moment, aminteste-ti te rog Cine Sunt cu Adevarat.

– Oooo, imi voi aminti!, plangea Micul Suflet, iti promit! Mi te voi aminti exact asa cum esti acum, aici.

– Bine, raspunse Prietenul sau, pentru ca, vezi tu, eu ma voi preface atat de bine, incat voi uita si eu la randul meu. Si daca nu iti vei aminti tu cine Sunt cu Adevarat, s-ar putea sa nu mai fiu in stare sa-mi reamintesc pentru o perioada lunga de timp. Si daca uit Cine Sunt, s-ar putea ca si tu sa uiti Cine Esti. Si astfel vom fi amandoi pierduti. Va fi nevoie ca un alt suflet sa vina si sa ne aminteasca amandurora Cine Suntem.

– Nu, nu vom uita, ii promise Micul Suflet, iti voi reaminti eu. Si iti voi multumi ca mi-ai adus acest dar – sansa de a trai experienta a Cine Sunt cu Adevarat.

Si astfel, cei doi cazusera de acord. Micul Suflet isi incepuse noua viata, emotionat sa fie Lumina, ceea ce era foarte special si entuziasmat sa faca parte din acel ceva foarte special, numit Iertare.

Micul Suflet astepta cu nerabdare sa fie in stare sa traiasca experienta Iertarii si sa-i multumeasca oricarui suflet care facea ca acest lucru sa fie posibil. Si, ori de cate ori un nou suflet aparea in preajma lui – chiar daca acel nou suflet ii aducea bucurie ori tristete – dar mai ales daca ii aducea tristete – Micul Suflet isi amintea ce-i spusese Dumnezeu:

– Adu-ti aminte: eu va trimit numai ingeri.

Un tigan lautar canta la o sindrofie de parlamentari. La un moment dat, unul mai cherchelit, il intreaba:
– Ia zi tigane, pe vremea lui Ceasca ai cantat pentru aia din UTC?
– Am cantat coane, ca n-aveam incotro.
– Dar pentru aia din securitate?
– Am cantat, ca si aia petreceau si nu puteam sa refuz.
– Dar pentru nomenclaturisti, ai cantat?
– Am cantat coane, ca era belea, nu puteam sa zic nu.
– Fii tu al dracu’ de cioara comunista, ce te-ai mai descurcat!

Vine lautarul acasa trist si-n timp ce-si numara banii, piranda il intreaba:
– Ce-ai mo, da ce esti suparat ca uite ce da bani ai loat?.
– Da fa, da’ uite ce mi-au zis.

Si-i povesteste. La care piranda:
– Mo , da’ nu puteai si tu sa spui ca n-ai cantat?
– Cum fa sa spun asta, ca erau toti acolo.

Singura noastră problemă este stabilirea unei conexiuni potrivite. Pentru moment, nu suntem conectaţi deloc, dar când conexiunea devine mai puternică şi mai precisă, vom avea nevoie să ştim cum să o realizăm. 

Să presupunem că am milioane de şiruri de caractere de alăturat şi tu dispui de milioane de şiruri de alăturat şi trebuie să ştim cum să le unim corect, care şir se conectează la altul, în ce frecvenţă şi când, în ce ordine şi secvenţă.

Esenţial este a se simţi importanţa obiectivului. Garanţia reciprocă este sentimentul interior care ar trebui realizat, ce determină starea interioară a noii realităţi. Nu este doar un punct de conexiune între noi, se lărgeşte apoi şi devine un punct al noii realităţi. De aceea, avem nevoie de sentimentul importanţei care ne dă atât de mult şi care susţine şi favorizează punctul garanţiei reciproce, care devine mai târziu garanţia reciprocă între mine, care include întreaga lume şi Creator.

Este importanţa obiectivului, importanţa grupului şi importanţa prietenului. Trebuie să precizez constant lucrurile, să ştiu ce am nevoie în scopul de a creşte ideea de garanţie reciprocă la un moment dat: ce este redundant, adică ce nu am nevoie.

Importanţa muncii trebuie să fie mare şi noi trebuie să o evocăm în fiecare prieten.

În cele din urmă, ne întoarcem spre măreţia grupului care trebuie să impresioneze pe toată lumea într-un mod diferit, aprinzând gelozia, pasiunea, o dorinţă de respect, de control, cu alte cuvinte, folosind toate mijloacele pentru a ne încuraja şi a ne agita. Astfel, toată lumea ar trebui să muncească asupra tuturor. Garanţia reciprocă începe atunci când văd că este responsabilitatea mea ca prietenul meu să fie într-o stare de spirit bună fiind printre noi şi apoi, această garanţie reciprocă se dezvoltă tot mai mult.

Interesant cum maghiarii de pretutindeni ( cel putin asa pretind organizatorii) azi sarbatoresc, prin zi de revolta inpotriva fostului Imperiu Habsburgic. In 1848 , aceste nemultumirii si revolutii au existat practic pe tot teritoriul Europei. Si la noi au existat aceste miscari. Maghiarii au ceva in plus ( sau asa considera ei ), prezinta aceste miscari proprii numai maghiarimii. Cum o privesc ei,  este treaba lor – national, istoric, un fapt nemaiintalnit, etc. Fiecare popor isi are istoria si amintirile sale.
Aceste ” amintiri ” dau prilejul diferitelor ” gasti ” ( indiferent de natiune ), cu nuanta sovina sau nationalista, sa exacerbeze aceste evenimente si sa-si traga turta pe spuza lor: nimeni pe mapamond nu a mai facut ce au facut conationalii lor.
La aceste evenimente ( specifice unei natiuni ), nu gasesc la loc de cinste, bagarea in ” seama ” a unui partid extremist Jobok, Bobik sau cum l-o chema, nici pe presedintele tarii si de asemenea nici pe reprezentantii guvernului. Acest partid ( daca exista ) si cei din conducere, nu sunt bagati in seama nici de conationalii lor, nu merita nici o atentie. Daca gresesc: exista lege si pentru incalcarea ei se face puscarie, se  interzice dreptul de a intra in tara si tot asa…

Suntem un popor emotional. Aproape ca ma bufneste rasul.GP-ul pentru tot ce a facut bine (sau foarte bine ) a fost platit regeste si rasplatit fara dar si poate pe merit,asemeni unui zeu.Tocmai de aici pleaca toata istoria. La fel precum judecatorii de la inalta curte de casatie sau guvernatorii bancilor nationale sunt platiti cu mult mai mult decat efort depun (comparind activitatea cu cea a colegilor lor de la nivelele inferioare)si fotbalistii de clasa sunt platiti,dupa mine inexplicabil, cu sume exorbitante datorita brandului personal dar si pentru integritatea lor.Acesti oameni devin idoli si idolii trebuie mai intai de toate sa fie integrii.Nici un om din lume nu merita atitia bani cati a primit GP in activitatea lui sportiva.Societatea mondiala risca crize financiare teribile doar din nevoia de a crea idoli.Acesti ingeri insa in momentul cand isi fring aripile cad direct in iad.Pentru ca au daramat visul societatii care independent de vointa indivizilor tinde catre o valoare mai buna si mai buna.Este sa zic asa o lege a naturii care explica si de ce comunismul nu a functionat.Nu este vorba de a bune in balanta ce a facut bine si ce nu a facut bine.In locul lui GP as face exact precum ciclistul Armstrong daca as mai avea ceva din onoarea fotbalistului de odinioara.As refuza cu orice pret orice gratiere si as oferi un exemplu benefic pentru societate. As incerca in acest fel sa renasc din propria-mi cenusa precum vestita pasare si asa as merge pe drumul catre a doua sansa.Asta este drumul pe care GP trebuie sa-l urmeze si societatea il va rascumpara.Trebuie sa-si recunoasca faptele si sa le
spuna tuturor cu convingere ca nu acesta este drumul catre piedestalul la care a aspirat. Faptul ca a fost prostit sau nu, este nerelevant.Daca te bagi in troaca  inevitabil acestia te vor minca.Trebuia sa identifice riscurile si sa ia masurile in consecinta.Avea ce pierde….dar acest lucru suna asa de balcanic.
Chiar discutam acum cativa ani despre ilie dumitrescu in perioada Totenham si spuneam : lui GP nu i se putea intimpla asa ceva…era un idol si un caracter deosebit ….dar se pare ca a avut noroc ca nu a fost acasa …era accidentat si plecase in Romania cand cei din presa engleza iau intins cursa lui id (si a picat saracul om in locul lui).
Cu idolii cazuti trebuie sa fim si mai intransigenti…ei ne-au darimat sperantele…era tot ce mai aveam.