De multe ori m-am intrebat: de ce oamanii politici ( sa zicem o parte ) vor sa ne distruga sperantele ? De ce unii reporteri nu vad nimic pozitiv si optimist in tara noastra ?

Elevii vor asculta cinci minute de muzică clasică, printr-un proiect naţional iniţiat de Radio România Muzical în colaborare cu Ministerul Educaţiei Naţionale.

Pentru ca elevii să se familiarizeze cu muzica clasică, Radio România Muzical va pune la dispoziţia profesorilor cele mai importante piese muzicale din repertoriul românesc şi universal.

„În efortul nostru de educare a copiilor considerăm că este de datoria noastră să ieşim din studiourile de emisie şi din sălile de concerte şi să mergem direct la ei. Este foarte important pentru copii să înţeleagă ceea ce ascultă. Doar în felul acesta ajung să iubească muzica clasică. Avem nevoie de generaţii cu o educaţie diversă nu doar de prizonieri ai tehnologiei”, a declarat Liliana Staicu, manager Radio România Muzical, potrivit mediafax.ro.

De asemenea, începând cu 1 octombrie, pe romania-muzical.ro vor fi demarate mai multe concursuri. Elevii care vor răspunde la întrebări despre piesele muzicale puse la dispoziţie de Radio România Muzical vor fi premiaţi cu CD-uri şi cărţi.

Proiectul „Ascultă 5 minute de muzică clasică” va începe în anul şcolar 2014-2015 şi este coordonat de Cristina Comandaşu, redactor-şef al Radio România Muzical, şi Adrian Brăescu, inspector general în cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale

Intr-un reportaj al reportaj al BBC-ului se spune povestea unei femei care a fost excomunicată din Biserica Mormonă sub un pretext cel puţin controversat.

Kate Kelly aşteaptă semnalul verde al unui semafor din Salt Lake City. În orice parte ai privi, nu se vede nicio maşină în mişcare. „Trebuie să aştept semnalul. Sunt supusă, sunt o mormonă”, spune ea, zâmbind, unui reporter BBC.

În timp ce Kelly crede că este un membru model al Bisericii Mormone, conducerea bisericii ei este de altă părere. În iunie, ea a fost excomunicată pentru iniţierea unei campanii pentru ca femeilor să li se dea dreptul să fie preoţi în Biserica Mormonă.

„În mod normal, în Biserica noastră, excomunicarea este aplicată pentru păcate foarte mari, cum ar fi crima sau abuzul copiilor. Eu am fost excomunicată pentru că am enunţat un adevăr, acela că femeile şi bărbaţii nu sunt egali în biserica noastră”, spune Kelly.

În Biserica Mormonă, cu 15 milioane de membri pe Glob, orice bărbat care a trecut de vârsta de 12 ani se poate alătura clerului. Femeilor nu le este permis acest lucru.

Spre deosebire de alte biserici – inclusiv Biserica Anglicană, cea care a decis, luna trecută, să permită preoţilor femei să devină episcopi – Biserica Mormonă nu are preoţi pregătiţi profesional în acest sens. În această biserică, bărbaţii fac oarecum cu rândul când vine vorba de sarcinile preoţeşti.

De exemplu, episcopul fostei epitropii a lui Kelly, omul care a excomunicat-o, este avocat al companiei ExxonMobil. Şi Kelly este un avocat, specializat în drepturile omului. „În cazul meu, vorbim de un fel de inchiziţie. Bărbaţii care m-au pedepsit cred că mă dau afară din Rai”.

Kelly nu regretă niciun moment că a fondat grupul online „Ordain Women”, unde câteva sute de bărbaţi şi femei au postat mesaje de susţinere. Înainte de acţiunea iniţiată de Kelly, în sânul Bisericii Mormone au mai existat câteva discuţii cu privire la femeile-preot. Totuşi, faptul că Kelly a folosit internetul şi practici politice moderne pentru a forţa schimbare a determinat conducerii bisericii să ia o decizie dură.
Biserica Mormonă: „Este un suflet la mijloc şi suntem extrem de preocupaţi de acesta”

Mike Otterson, directorul de relaţii publice din cadrul Bisericii Mormone, spune că preferă să nu se refere strict la cazul lui Kate Kelly. El insistă însă că procesul de excomunicare este întotdeauna unul corect, decizia fiind una locală şi luată după o atentă analiză a situaţiei.

„Manifestăm multă răbdare şi atenţie, deoarece, în cele din urmă, este un suflet la mijloc şi suntem extrem de preocupaţi de acesta”, spune Otterson pentru BBC.

El subliniază că femeile au deja responsabilităţi importante în Biserică şi au dreptul de a predica la amvon. Totodată, spune Otterson, foarte puţine femei mormone îşi doresc să facă parte din preoţime.

Kelly a trecut o linie roşie

Oficial, Kelly a fost excomunicată pentru apostazie. Potrivit dicţionarelor, aceasta înseamnă „renunţarea publică la o anumită credinţă religioasă; renegarea unei doctrine sau concepţii”. Kelly spune că acuzaţia de apostazie este „complet absurdă” şi a decis să conteste decizia.

Fondată în secolulul al XIX-lea, Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă a fost intens persecutată la acea vreme. Acum, Biserica este extrem de sensibilă la critici.

Kate Kelly a trecut o linie roşie, spune Kathleen Flake, profesor de studii mormone la Universitatea din Virginia. Mormonismul funcţionează ca o familie, adaugă Flake.

Ierarhia masculină este inspirată de faptul că Isus şi apostolii săi au fost cu toţii bărbaţi. Însă, cei care susţin dreptul femeilor de a deveni preoţi în Biserica mormonă – un grup mic, dar extrem de vocal – arată că Biserica a mai luat decizii radicale. Una dintre ele a avut loc în 1978, când bărbaţilor de culoare le-a fost luat dreptul de a deveni preoţi.

Aşadar, dacă Dumnezeu s-a „răzgândit” în privinţa oamenilor negri, de ce nu ar face la fel în cazul femeilor, se întreabă Kate Kelly.

Diferenţele de gen sunt definite clar în mormonism. Potrivit învăţăturii mormone, familiile vor fi unite şi în viaţa de apoi. Bărbaţii vor moşteni planetele, iar femeile vor ajuta la popularea lor.

Kate Kelly spune că nu s-a gândit niciun moment să renunţe la mormonism. „Este casa mea spirituală. Şi, dacă observ că această casă are nevoie de renovări, mă străduiesc să o transform într-un loc mai bun”, spune ea.

SURSA: YahooNews

Avantajul celui ignorat e ca poate sa dea o nuanta de obiectivitate lucrurilor expuse, impins din spate de orgoliu-necesar strigatului spre luna.

Departe de mine gandul de a privi cu superioritate tot ce misca prin desisul netlogian, voi reaminti amanuntul ( imi da subiectul pentru blog) ca …Da! m-am apucat sa scriu poezie, nu doar din vanitate, ci si pentru a intelege mecanismul, ce poate sa mane in lupta pe un poet…sau versificator.

Si nu e o intamplare, impulsul a crescut in intensitate pe masura ce parcurgeam in acel februarie neguros Iluziile pierdute ale lui Balzac. A fost ceva haios de-a dreptul.. Ce sa scriu imi spuneam…De la ce sa pornesc. Am pus o propozitie care n-o expun, asa era de usurica. Tot prelucrand-o, primeam noi si noi sugestii de la muza…dar avusei o muza?…Ce a iesit sigur ca nu e cel mai bun lucru , dar ideea e ca am muncit sa ajunga in stadiul de a nu supara prin stridenta privirea celui ce o recepta in diferite forme.

De eu mi-am temperat pornirile creationiste, observ ca lucrul ce voiam cu adevarat sa-l inteleg s-a indepartat si mai tare. Cum sa vrea cineva sa scrie poezie, sa nu doarma nopti, sa vorbeasca precum nebunii pe strada repetand monosilabic versuri, intonatii, sa nu mai fie atent la interlocutori…

Si planuiam sa intorc promisiunea pe care mi-o facuse Lei Mar. Alte luni grele….Iarta-ma, suflet bun!…

Asta-i buna!…Stridenta unui vers m-a facut sa intru pe profilul celui ce se ingrijeste asa de putin de felul cum arata franzeluta , rumenita, gata scoasa din cuptor… Salbatica_candoare. Cacofonie. Asa se vede. Alaturarea celor doua cuvinte sa nu mai spun cat ma naucesc. Fara patima, am facut observatia ca e in neregula versul. Reactia? Nu s-a indreptat spre remediere. Uite-l si pe mucea asta! A sters comentariul. Faceti poezie daca e asa usor.

Mos Lungu, a făcut liceul la 72 de ani, cu profesori care îi puteau fi copii şi colegi care aveau vârsta nepoţilor. Ajuns la aproape 102 ani, bătrânul îşi spune secretele.

Ion Lungu s-a născut în 1912, în satul basarabean Marseviţa, din ţinutul Hotin. „Peripeţiile războaielor”, cum le spune el, l-au făcut să rateze şansa de a urma liceul. Însă, atunci când vremurile s-au mai liniştit, moş Ion Lungu nu a ezitat să continue şcoala. La mijlocul anilor ’80, pe când avea 72 de ani, simpaticul bătrân a promovat liceul.

Acum are 101 ani şi 8 luni şi locuieşte într-o casă umilă din Focşani. Întrebat cum e viaţa la aproape 102 ani, bătrânul răspunde cu umor: „Puţin mai slabă ca la 30 de ani”. Apoi, arată care este secretul longevităţii sale:

„Cred că 50% din viaţă e datorită părinţilor. Părinţii au fost oameni sănătoşi, nu se certau, nu beau, nu fumau. Iar 50% e cumpătarea mea. În viaţă am fost cumpătat. M-a întrebat odată un reporter dacă am băut în viaţa mea. Am băut la masă un pahar, dar în viaţă nu m-am culcat beat”, spune moş Ion Lungu într-un interviu pentru Ziarul de Vrancea.

„Am muncit, am căutat să învăţ, cu toate peripeţiile războiului, şi am făcut liceul la 72 de ani, la Focşani. Atunci s-a ivit posibilitate ca să am timp să învăţ, dar dragostea de carte a fost mereu în mintea mea. Concentrat mereu, mulţi ani de colo-colo, refugiu. Asta a fost viaţa mea: strămutarea. La liceu, am fost simpatizat, pentru că mi-a plăcut să învăţ, ca să nu fiu de ruşine în şcoală.”, continuă longevivul vrâncean.

Bărbatului îi place enorm să citească şi mai ales să intre în conversaţii pe teme istorice cu cei care îi calcă pragul casei.

Nu stiu daca atzi observat dar nu mai avem “ Filme “ . Cele personale au disparut iar cele favorite nu mai pot fi accesate !!!
Cu pasi maruntzi dar din ce in ce mai siguri ( desi pe muteste si pe furis ca pe mine nu m-a anuntzat nimeni ) avansam pe drumul legalitatii … Chiar sunt curioas daca au existat postari personale… cu adevarat personale ! Fie ca DA fie ca NU …de acum dreptatea si-a intrat …in drepturi !!! Cele de autor !!!
Nu comentez cum si de ce tocmai acum!!! Unde-i lege nu-i tocmeala dar…mai corect mi s-ar fi parut sa dispara cu desavirsire sectiunea “ filme “!!!
Cine se asteapta sa posteze careva propriile filmari de la impachetarile cu namol la Techirghiol, mirificele vacante la Sovata , betiile crunte din Vama sau botezu lu ala micu…desi…s-ar putea sa avem in curind mari surprize pentru ca, nu-i asa,  mare e gradina… cum am avut ocazia sa constatam de atitea ori

PS. La final ar fi mers si o melodie…ma gandeam sa incerc sa o cant chiar eu…ca sa am drept de autor…dar am mila de voi…