Masoara-L pe Creator, Imbratiseaza-L si nu-L lasa niciodata
Intrebare: Intotdeauna incercam sa intelegem ca totul vine de Sus, iar asta duce la intrebarea: pana la ce punct ai nevoie sa accepti conditiile care iti sunt date, si pana unde trebuie sa incerci sa te ridici deasupra acestora si sa aderi la grup indiferent de circumstante? Cu alte cuvinte, cand trebuie sa accepti conditiile pe care le ai, si cand trebuie sa te inalti deasupra lor in conexiunea cu grupul?
Raspuns: In primul rand, persoana ar trebui sa se lipeasca de Sursa tuturor acestor conditii. Cat despre faptul ca trebuie sau nu ca un efort sa fie exercitat, aceasta depinde de circumstante. Ce diferenta este? Lucrul important este ca sa fii alipit in mod constant, Sursei.
Indiferent daca-mi place sau nu, nu este important, oricum aceasta variaza,. Ma agat de El si strig: “Tu esti al meu!” si asta este. Si apoi ai nevoie sa te separi de tine indiferent de ceea ce simte egoismul tau la momentul respectiv, indiferent de ceea ce simti cand te adresezi Lui, asta este situatia, trebuie sa mergi pe calea credintei dincolo de motiv. Dar lucrul cel mai important este sa Il masori si sa nu Il lasi sa plece.
Deseori ne sunt date circumstante in care, chiar daca nu dorim, tot ni se cere sa le acceptam cu ratiunea noastra. Cum actionam in astfel de cazuri?
Daca prietenii mei sau o anumita conditie in viata imi spun ca tot ceea ce se intampla acum vine de la Creator, atunci, indiferent de cat de neplacut ar fi pentru mine, din moment ce sunt incapabil sa fiu de acord cu asta chiar acum pentru ca ma framanta, cu toate acestea am nevoie sa Il accept ca sursa a tot ceea ce se intampla. Mai mult, ca pe o sursa buna si corecta, una care imi e necesara astfel incat sa pot munci cu ea si sa ma aduca intr-un stadiu in care tot timpul, indiferent pana in ce punct, eu sa raman cu El
Percep asta ca pe un obstacol? – Da.
Este acest obstacol in beneficiul meu? – Da.
Este placut sau neplacut? – Neplacut.
Totusi, trebuie sa ajung treptat intr-un stadiu in care aceste obstacole vor disparea. Aceasta necesita multa rabdare si multa munca.
Sa nu marturisesti impotriva aproapelui tau
Sa nu marturisesti impotriva aproapelui tau, ca martor mincinos.
Nu zice:”Cum se face ca zilele de mai inainte erau mai bune de cat acestea?”Caci nu din intelepciune intrebi asa.„(Eclesiastul 7;10)
Marea majoritate a oamenilor, traiesc, ori in trecut, ori in viitor, si astfel pierd ceea ce este mai scump: CLIPA !Daca stam bine sa analizam durata vietii,spre mirarea noastra vom descoperii ca aceasta este foarte scurta,mai bine zis; O singura clipa! Cum vine asta?! Pai,foarte simplu; Clipa trecuta, nu o mai poti intoarce niciodata, clipa viitoare,este de domeniul necunoscutului,ase ca;Clipa este durata vietii,deoarece in clipa urmatoare,s-ar putea sa nu mai existi,iar daca iti mai amintesti de clipa trecuta,nu inseamna ca te si poate satisface in adevaratul sens a cuvantului!Acela/Acea care traieste din fantezii, poate fi asemanat cu fumul de tigara, atat si nimic mai mult!
,,O, desertaciune a desertaciunilor,zice Eclesiastul,o desertaciune a desertaciunilor!Totul este desertaciune.”(Eclesiastul 1;2)
Numai un om care le-a incercat pe toate,poate spune astfel de cuvinte, deoarece, la capatul tuturor placerilor gasesti aceeasi treaba,adica,Nimic!Un lucru foarte usor de priceput,dar numai daca esti intr-adevar sincer cu persoana ta!In marea majoritate a cazurilor,un om sarac,devenit bogat,cam uita de unde a plecat!Nu tot la fel sta treaba si cu un bogat care a devenit sarac,acesta nu uita nici o clipa,cine a fost,multi dintre acestia ajung in pragul sinuciderii,iar altii chiar o fac,deoarece nu pot suporta saracia cu toate cele,ale saraciei….!
,,Mai mult face un nume bun de cat untdelemnul mirositor,si ziua mortii de cat ziua nasterii.”(Eclesiastul 7;1)
Omul zilelor noastre isi vinde demnitatea si onoarea chiar si pentru un parfum mai de calitate,ce sa mai vorbim despre altele mult mai de valoare!Fiecare va spune in sinea lui;Eu nu fac parte din aceasta categorie!Ok..Atunci,poti sa explici logic,acest haos in care ne invirtim?Care sunt cauzele,sau radacina tuturor problemelor si neintelegerilor din zilele noastre??! Fii foarte atent/a,nu arunca vorbe la voia intamplarii,ci argumenteaza ceea ce vei spune,ca altfel,te vei lovi de un zid,si poate iti vei sparge capul!
Marii Intelepti, Tanaimii,ne spun ca: Omul de-alungul vietii lui, traieste in 7 lumi total diferite, iar acestea sunt:
1).La varsta de un an, il aseamana pe om cu un rege! Toti il respecta pa micutul om,si toate i se face pe plac la orice ora din zi si din noapte,exact ca unui rege!
2).La varsta de 2-3 ani, il asemana pe om, cu un porc! Omul-Copil, la aceasta varsta,nu face diferenta intre o ciocolata sau un ”rahat”,pe amandoua le introduce in gura, chiar si in rahatul lui isi va introduce degetele apoi direct in gura!
3).La varsta de 9-10 ani, il aseamna pe om cu un ied care sare cat e ziulica de mare!
4).La varsta de 20 de ani, il asemana pe om cu un cal! Voinic si plin de el/ea,care cauta sa se imperecheze!
5).Dupa ce s-a casatorit, il asemana cu un magar! Nu-si mai gaseste locul si vrea sa le faca pe toate in acelas timp..!
6).Dupa ce i se nasc copii, il aseamana cu un caine!
7).Iar cand ajunge la batranete, il aseamana cu o maimuta!
Acum,daca luam toate aceste perioade de timp,pe care Inteleptii le numesc ”Lumi”, si le vom studia indeaproape si cu o foarte mare atentie,vom descoperi cata dreptate au avut acesti. Oameni, care au trait in urma cu 2300-1800 de ani,iar omul zilelor noastre,ii numeste primitivi! Mult mai mult de atat,Inteleptii ne spun si alte lucruri care sunt legate de acele perioade de timp,astfel acestia ne trimit la invataturile regelui Solomon,care ne spune:”Invata pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze,si cand va imbatrani,nu se va abate dela ea”(Pilde 22;6).
Mai bine zis,tot ceea ce invata omul in copilarie,il va ajuta mult mai tarziu in viata,chiar daca in tinerete o va lua pe alte carari nu prea drepte,cand va ajunge in impas(la colt) isi va amintii invataturile din copilarie!
Spre norocul meu,primii ani din viata,am fost crescut si indrumat de niste oameni foarte drepti,bunicii mei dragi,parintii mamei mele!Pacea fie peste sufletele lor!Amen si Amen.
Marea majoritate a oamenilor, chiar si cei ajunsi la maturitate,se comporta exact a si omul la varsta de un an,adica:Asteapta sa fie respectat,iubit,ajutat,s.a.m.d..astfel ajunge sa fie un orgolios, egoist, mandru, etc.
Gusta din toate,exact ca omul la varsta de 2-3 ani..Sare si se agita exact ca un ied,chiar daca este la o varsta de tap sau capra batrana!S.A.M.D.lista ar putea continuaaaaaaaaaaaaa!A sosit si ora pranzului, asadar ca ma opresc aici!
Harta către Creator
Cum mă pot referi la Creator dacă El este proprietatea dăruirii?
Totuşi, serios, ce însemnă „proprietate”? Pot cu adevărat să iubesc sau să urăsc forţa de gravitaţie? De exemplu, îmi poate place dacă îmi aduce ceva bun. Dar asta nu înseamă că o iubesc sau o urăsc. Realizez că este ceva la nivel mineral şi de aceea mă refer la ea conform cu sentimentele mele, conform cu beneficiile pe care le primesc din asta.
Mă bucur de soare. Dar îl „iubesc” cu adevărat? Cum pot iubi soarele, în comparaţie cu o plantă, un animal sau un om?
Deci, cum mă refer la Creator? Mai întâi, se spune despre El: Eu nu îmi schimb HaVaYaH. Lumina superioară este în repauz total; este „Bunul care face bine atât celui bun cât şi celui rău”; Creatorul ne tratează cu iubire absolută.
Pe de altă parte, Creatorul este numită Măreţ, Teribil şi tot aşa. Tot răul vine de la El; tot binele îşi are originea în El. Totul este atât de contradictoriu încât devin confuz.
Dacă ceva este de neschimbat, este rău. De ce spun că Creatorul nu se schimbă?
Baal HaSulam explică în scrisoare numărul doi că dacă tatăl se relaţionează la fiul său cu iubire absolută, îl face pe acesta să îl urăscă în loc să îl iubească. De fapt, dacă nu există absolut nicio reacţie din partea tatălui, fiul vede că nu contează cum îşi tratează tatăl, pentru că oricum, tatăl său răspunde cu iubire absolută. Îl împiedică pe fiu să îşi dezvolte iubirea şi nu îi permite să se schimbe, să vadă conexiunea şi să stea în contact. Este ca şi cum ar avea în faţă un obiect nemişcat. Plantele au o anumită reacţie, animalele răspund chiar mai puternic, să nu mai vorbim de fiinţa umană. Apoi, reacţiile pozitive şi negative penetrează una în alta, creând o nouă legătură, o incluziune reciprocă.
Dar dacă Creatorul nu se schimbă şi, în acelaşi timp El este atât de iubitor şi de bun, atunci ce pot simţi pentru El? În niciun caz nu Îl pot lua pe El în consideraţie: Şi totuşi, dacă nu îl pot lua în consideraţie, atunci îl scot din imagine, ca şi cum El nu ar exista deloc. De ce aş lua în considerare pe cineva care nu se schimbă niciodată?
Este o noţiune foarte adâncă, care a fost explorată nu numai de Cabala. Totuşi, Cabalişti s-au străduit să demonstreze că tot timpul Creatorul este „Vino şi Vezi”; deci eu îl descopăr pe El. Nu Îl pot descoperi pe El Însuşi, Esenţa Lui, ci numai forma Lui care este îmbrăcată în materie. De aceea, când îl descoperim pe El în întregimea Lui, descoperim forma Lui ultimă şi perfectă şi îl vedem cu adevărat ca Absolutul, Perfectul, Eternul, Bunul care face bine.
În toate celelalte stări, vedem binele sau răul care vin de la El, funcţie de nivelul proprie corupţii, aşa cum este spus: „Fiecare judecă conform defectelor sale,” iar apoi, avem oportunitatea de a ne referi la El în măsura propriei deficienţe şi corecţii, iar astfel îl vedem pe El ca bun sau rău.
Şi totuşi, trebuie să credem ceea ce spun mari Cabalişti care l-au revelat pe El în adevarata Lui formă, că El este absolut bun şi dăruitor.
Deci trebuie să ne referim la el cu dorinţele noastre (Kelim): În acest moment, îl vedem pe Creator în măsură corectitudinii sau corupţiei dorinţelor noastre, dar atunci când îl descoperim pe El la capătul scării, vom revela faptul că El este Bunul care face bine.
Apoi toate contradicţiile vor dispărea; vom primi o „hartă a avansării” care este scalată la atitudinea noastră faţă de Creator. Aceasta ne va permite să vedem cum ne schimbăm şi cum, în concordanţă cu schimbarea noastră, se schimbă Creatorul în ochii noştri.
Ne exprimăm gratitudinea faţă de Creator pentru că ne-a dat această scară a ascunderii; cu ajutorul ei putem obţine conexiunea cu El. Altfel, nu am fi în stare să ne conectăm cu perfecţiunea.
Sursa: Ovidiu Blajanovici.
Onoarea aproapelui tau sa-ti fie tot atat de scumpa cat si a ta
,,Onoarea aproapelui tau sa-ti fie tot atat de scumpa cat si a ta; nu fi furios cu usurinta si pocaieste-te o zi inainte de moartea ta. Incalzeste-te la focul Inteleptilor dar fereste-te sa te arzi cu carbunii lor.Muscatura lor este ca aceea a vulpii,intepatura lor ca aceea a scorpiei;suieratura lor ca aceea a viperei si toate cuvintele lor sunt ca niste carbuni aprinsi.”
Rabi Ovadia din Bartenura,referindu-se la acest text,sustine ca el se refera la norme de conduita,la ce e
interzis si ce este permis.
Rabi Arie Levin sustine ca oamenii se infurie usor si recomanda sa actioneze mai lent,in asa fel ca furia
sa nu domine.
Fii aproape de Intelepti,dar cu masura pentru a nu-i jigni prin atitudini care sa fie sansctionate.Reactia lor
poate fi asemanata cu dintii vulpii care intra in carne cu usurinta si cand ii scot ramane o durere care se mentine.
Rabeinu Iona sustine ca trebuie sa incercam a ne apropia de un prieten si sa-l respectam asa cum el insusi ar dori sa fie respectat.In problema furiei,el sustine ca aceasta este ceva foarte negativ.Din pacate,
oamenii se lasa cuprinsi de ea.Regele Solomon,in Eclesiastul 7;9 spune:’‘Nu te grabi sa te intarati intru duhul tau pentru ca mania salasuieste la sanul celor nebuni”.In legatura cu cuvintele ”pocaieste-te o zi inainte de moartea ta” el sustine:”Intrucat nu stim ziua mortii niciodata,trebuie sa ne pocaim zilnic,asa cum mentioneaza Eclesiastul 9;8:<<Toata vremea vesmintele tale sa fie albe”.
Misna 11,
Rabi Iehosua gandeste:
,,Un ochi rau,firea cea rea si ura oamenilor scot omul de pe lumea aceasta.”
Trebuie mentionate aici cateva intelesuri.Rabi Iehosua ne avertizeaza de trei lucruri care fac ca omul sa nu aiba un loc bun pe lumea aceasta.
Vom intilni in capitolul IV,Misna 20 alte notiuni care ne marcheaza,datorita carora omul se separa de lume.
Oare este vorba de o disputa contradictorie intre Intelepti?
In capitolul IV este vorba de pizma,patima si alergarea dupa glorie.
Oare fiecare Intelept il completeaza pe celalalt?Poate ca cei doi Intelepti trateaza acelasi lucru dar ei se exprima diferit.
Am putea intelege ca cei doi Tanaimi(Intelepti) vorbesc de doua aspecte diferite. In capitolul 4,rabi Eliezer se refera la caracterele rele ce se gasesc la om si fac ca omul sa nu aiba un loc bun in lumea aceasta.Aici este vorba de oamenii care se comporta in asa fel incat sa mergem pe drumul rau,sa gresim.
Toti acestia se straduiesc sa ne scoata din lumea aceasta.Misna este scrisa la masculin,caci e vorba de un om-iar cealalta este la feminin,caci este vorba nu de om,ci de fapta rea.
Rabeinu Iona sustine ca un ochi rau se refera la cineva ce nu e multumit cu ceea ce are.Fiecare trebuie sa fie ”multumit cu ceea ce are”.Cei ca invidiaza pe un bogatas si ar vrea sa fie in locul lui,isi face singur rau si va fi indepartat din societate.
Misna 12,
Rabi Iosei sustine:
,,Averea aproapelui tau sa-ti fie tot atat de scumpa cat si a ta.Fii totdeauna pregatit sa inveti Tora caci nu o ai ca mostenire si toate faptele tale sa fie in cinstea Divinitatii.”
–Ne putem intreba care este legatura intre cele 3 invataturi pe care rabi Iosei le emite:averea prietenului,
invatatura Torei si in general.faptele noastre?
Rabi Iosei sustine ca Tora nu o avem ca mostenire.Acest lucru este ceva curios caci gasim in Deuteronom 33;4:”Mose(Moise) ne-a dat o lege,mostenire a obstii lui Iacov”.Cum poate totusi sustine rabi Iosei ca n-avem drept mostenire Tora?
Cum se poate ca toate faptele noastre sa fie in cinstea Divinitatii,cand sunt multe lucruri pe care le facem
si ele nu sunt porunci si unele pot fi daunatoare?
Tora este bazata pe cele ce am primit pe muntele Sinai si pe fapte bune,iubirea aproapelui si multe altele.
Rabi Iosei sustine ca averea semenului tau sa fie ca averea ta,aceasta este o fapta buna,si omul trebuie
sa fie condus in viata de dorinta de a face numai bine.Noi trebuie sa muncim din greu,sa ne straduim a invata Tora,caci noi numai Tora am primit-o,dar nu si cunoasterea ei.
Aceste doua insusiri, a face bine omenirii si a invata Tora, trebuie sa fie in cinstea Divinitatii, ele trebuie facute din toata inima. Daca ele se fac superficial, folosul lor se risipeste,dar cand ele sunt facute din inima,
profitul este mare.
Rabeinu Iona sustine in legatura cu invatatura Torei ca daca nu ne vom stradui a patrunde in profunzime
invataturile ei,acestea nu se vor intipari in mintea noastra.
Rasi sustine si el ca noi nu trebuie sa ne spunem ”tatal meu este Intelept,deci in mod normal voi fi si eu”,fara invatatura totul se risipeste.
In problema averii,Inteleptii sustin ca de obicei un om ajuta pe semenul sau cand acesta este intr-o situatie grea,dar atunci cand el reuseste nu-i dam atentie.Rabi Iosei exprima parerea ca atunci cand vedem ca semenul nostru reuseste in viata trebuie sa ne bucuram impreuna cu el. O parere interesanta in legatura cu averea si invatatura o gasim la rabi Ithac Aizic.De obicei,cand cineva invata mult spunem ca el invata si pentru mine,iar in probleme de bani fiecre se ingrijeste de cele ale sale.Aici vine Inteleptul si ne spune ca pentru invatatura-sa inveti singur,iar in probleme de finante sa consideri si sa pretuiesti averea semenului ca si cum ar fi a ta.
Va mai dura până când vom inţelege cum să ne preţuim natura şi bogăţiile
Uneori cred că nu ne merităm darurile oferite de Dumnezeu…ne batem joc de păduri cu preţul sănătăţii generaţiilor viitoare, din neglijenţă poluăm apele, irosim resursele de sol sau ne vindem comorile unor indivizi suspicioşi care ne-ar lăsa în urmă numai cianură şi vitregiţi de valorile istorice.
În ultimele zile presa a vuit din nou pe tema situaţiei din Roşia Montană. Domnul Preşedinte a declarat cu nonşalanţă că “proiectul Roşia Montană trebuie facut. România are nevoie de el”.
Domnule Preşedinte, oare România are nevoie de cratere pe o suprafaţă de 200 ha şi utilizarea a 200 000 tone de cianuri?! Avem oare nevoie de 215 milioane tone de deşeuri?! V-aţi pus în locul localnicilor care vor trebui să suporte aerul poluat? Vă asumaţi naşterile viitorilor copii cu diverse malformaţii?
Şi vă rog, nu ne mai amăgiţi cu vorbe menite să închidă gura poporului, cum că valoroasele situri arheologice vechi de 2000 de ani vor fi ferite în timpul exploatării miniere! Este imposibil să protejezi acest patrimoniu care se află în mijlocul unei zone miniere active cu o suprafaţă de 1258 ha, între 4 cratere pentru că pe lângă detonarea zilnică a 10 tone de dinamită, vor mai circula necontenit şi camioane de 150 tone!
Alaltăieri, într-un interviu acordat unei publicaţii online, consilierul prezidenţial Peter Eckstein Kovacs (UDMR) a declarat că pentru dumnealui Roşia Montană este o “o problemă de conştiinţă”. Mă întreb ce constiinţă au avut în anul 2009 senatorii Toni Greblă (PSD) şi Ion Reşeţ (PDL), care au modificat Legea minelor 85/2003 în favoarea concesionarilor de mine (a se citi Gabriel Resources-Roşia Montană Gold Corporation)?
Să ne aducem aminte episodul: în iunie 2009, aceşti doi senatori de care vă vorbeam, din prea multă conştiinţă faţă de mediu şi faţă de siturile arheologice adăpostite de Roşia Montană, s-au gândit să iniţieze un proiect legislativ de modificare a Legii minelor 85/2003 care să sprijine într-o manieră subtilă RMGC prin eliminarea dificultăţilor pe care aceştia le-au întampinat de-a lungul timpului (avize de mediu, avize de urbanism, anularea sau invalidarea acestora, certificate de descărcare de sarcini arheologice, exproprieri, lipsa de finanţare a autorităţilor centrale sau locale).
Poate ţara noastră chiar este condusă de oameni fără conştiinţă, altfel nici domnul Preşedinte un s-ar mai mira, ca să-l citez: “Ce ţară stă cu o asemenea avere în pământ fără să găsească soluţii s-o scoată?”. Ei bine, domnule Preşedinte, raspunsul este simplu: o ţară cu Dvs. preşedinte!
După cum spuneam, va mai dura până când vom înţelege cum să ne preţuim natura si bogăţiile sale…
Italieni acuzaţi de uciderea Andreei Cristina Marin
Trei dintre cei patru italieni acuzaţi de uciderea Andreei Cristina Marin, românca de 24 de ani găsită moartă pe o plajă din provincia italiană Macerata, au fost condamnaţi la câte 30 de ani de închisoare. Un al patrulea italian, care a primit 22 de ani de închisoare în primă instanţă, va contesta decizia la o curte superioară.
Curtea de Apel din Ancona, Italia, a confirmat recent condamnările la 30 de ani de închisoare emise cu procedură prescurtată pentru Sandro Carelli, de 59 de ani, care a comandat omorul româncei, şi pentru doi dintre cei trei executanţi materiali, Sebastian Capparucci şi Silvio Giarmanà, de 28 de ani. Al treilea presupus autor material al crimei, Valentino Carelli, fiul lui Sandro, condamnat în primă instanţă la 22 de ani de închisoare, va face recurs la Curtea de Casaţie, relatează gazetaromaneasca.com.
În dimineaţa zilei de 27 ianuarie 2012, pe o plajă din Porto Potenza Piceno, provincia Macerata, a fost găsit trupul neînsufleţit al Andreei Cristina Marin. Tânăra era întinsă cu faţa în jos, avea craniul zdrobit şi era acoperită parţial cu nisip. Poliţiştii au descoperit că a fost ucisă într-un bloc din apropiere, unde locuia. Au fost găsite urme de sânge şi materie cerebrală din ascensorul blocului până pe plaja alăturată, unde cadavrul a fost abandonat.
Fata, care locuia cu chirie în bloc de circa 20 de zile, lucra într-un club de noapte din Porto Recanati. Într-un astfel de club ea l-a cunoscut, cu patru ani înainte, pe Sandro Carelli, cu care a început o relaţie. După ce l-a părăsit pentru un italian mai tânăr, Carelli a angajat doi bărbaţi să o agreseze, supervizaţi de fiul său. Loviturile aplicate au dus la moartea tinerei.
borceablog 