Monthly Archives: septembrie 2013

O durere a mea

In seara asta am pierdut un prieten. Dintr’o mie de feluri in care’ti poti pierde prietenii, al meu e aproape stupid. O infruntare de doua orgolii. Un razboi mut care a incetat la un momentat dat sa fie mut si din care am inteles urmatoarele lucruri:

1. Tu esti cum esti, dar daca cineva tine la tine se va incapatana cu tot dinadinsul sa te vada asa cum vrea.
2. Dupa ce te’a vazut cum a vrut, si te vede si asa cum esti, se intampla procesul de reciclare a sentimentelor, proces din care cel mai adesea nu rezulta nimic.
3. Nimicul e primul semn ca nu mai are rost nici sa cauti vinovatul, nici sa incerci sa indrepti lucruri ce nu mai pot fi indreptate, mai ales dupa ce toate portile s’au inchis.
4. Daca tot e pus acolo un lacat mare, mare, incepi sa te indoiesti de sensurile reale ale respectivei prietenii.
5. In cap bubuie infundate reprosurile, dezamagirea reciproca, vorbele tari aruncate pentru a sustine inutile principii, bubuie si tu le spui sa taca, dar degeaba, degeaba, pentru ca ce ramane in urma lor e numai un gol dureros, golul ocupat odata de cineva care ti’a fost prieten, care te’a ascultat si pe care l’ai ascultat la randul tau, golul care te face sa simti nevoia sa plangi.
6. Si daca nu plangi e pentru ca, din nou, orgoliul tau se infrunta cu tine insuti, desi ar trebui sa plangi, o pierdere, mai ales una care conteaza, trebuie plansa, pentru ca doare.
7. Si daca doare, si tu esti cum esti, si simti nevoia sa plangi, dar n’o faci, cauti o portita de scapare care sa’ti abata gandurile, de exemplu un blog scris la 2:06 in miez de noapte.

Un blog-oglinda, in care ma vad eu, in care vad toti prietenii pe care i’am ignorat, sau carora le’am intors mai putin ceea ce au dat ei, toti prietenii care continua sa ma sune chiar daca eu nu’i sun, care continua sa ma astepte acasa, care continua sa ma ajute cand am nevoie de ajutor, toti prietenii care nu m’au facut sa simt in suflet lacrima asta mare, mare, pe care o simt azi, pentru prietenia aceasta.

Apoi ma gandesc la un alt om, pe care de asemeni l’am ignorat, ani de’a randul, un om care m’a iubit mai mult decat viata lui, si pe care totusi ma duceam sa’l vad atat de putin, chiar si in ultimele lui luni de viata, pentru ca aveam lucruri „mai importante”. Ma gandesc si’mi vine sa’mi smulg inima sa nu mai simt, sa nu ma mai vad, asa egocentrista cum sunt, neatenta, ignoranta, o fabrica de iluzii cu care hranesc sufletele celor din jur pana cand nu mai stiu cum sa ma mai prefac in iluzie.

Am pierdut un prieten, stiu ca nu e vina nimanui, implicit nici a mea, stiu ca de data asta chiar nu sunt vinovata, dar toata stiinta de pe lume nu face faptul in sine mai putin dureros. E ca o poveste repetata la nesfarsit, o poveste in care stau in fata unui calculator, fumez tigara dupa tigara si ma’ntreb cum ar trebui sa ma port? Ce’ar trebui sa mai fac? Cum sa multumesc pe toata lumea? In ce sa ma schimb? Ce e raul asta din mine care ma face sa fiu duala si sa impart mereu lumea in EU si CEILALTI? Mai sunt eu capabila sa iubesc, sa daruiesc macar un zambet cu tot sufletul, sau e si asta tot o alta iluzie?

 

Mobilul pe post de ceas desteptator?

Articol preluat de pe Daily Mail

„Opt din zece persoane isi tin telefoanele aproape atunci cand dorm si jumatate dintre utilizatori folosesc mobilul pe post de ceas desteptator, potrivit unui sondaj realizat de Ofcom.

Potrivit cercetatorilor, faptul ca tinem langa noi telefoanele atunci cand dormim, ne face sa fim “hipervigilenti”, asa ca somnul nostru va fi mai agitat si nu vom reusi sa ne odihnim in adevaratul sens al cuvantului. Mai mult, folosirea mobilului in apropierea orei de culcare ar putea declansa insomnii sau alte probleme asemanatoare.

Doctorul Guy Meadows, specialist in insomnii la The Sleep School, in Londra, spune ca mai multi oameni ar dormi mai bine daca si-ar tine dispozitivele mobile si orice alte device-uri electronice in afara dormitorului. Mai mult, exista si voci care sustin ca atunci ca dormim efectiv cu mobilul in pat, ori foarte aproape de el, riscam sa avem ameteli si dureri de cap.

Principala problema cu tinutul celularelor in dormitor este lumina care vine de la ecranele acestora. Cu atat mai mult, daca este vorba de smartphone-uri, al caror display este mai luminos.

Doctorul Charles Czeisler, specialist in medicina somnului la Universitatea Harvard, sustine ca asta ne influenteaza ritmul natural al corpului, pe care “il pacaleste” sa creada ca de fapt e zi, si nu ora de culcare. Lumina stimuleaza celulele din retina, zona din spatele ochiului care transmite mesaje catre creier. Celulele sensibile la lumina sunt cele care “informeaza” corpul despre ce parte a zilei este.

Acestea controleaza eliberarea hormonului de melatonina, ceea ce te face sa te simti somnoros, si cortizolul, hormonul responsabil de trezire”, explica medicul.

Orice lumina artificiala inhiba eliberarea melatoninei, dar lumina de la mobile are un efect cu atat mai mare, cu cat nu este alba, ci formata dintr-un spectru mai mare de culori, in special albastru, care are un efect de stimulativ mai mare.”