Daily Archives: martie 28, 2014

Creatorul “a neglijat”, “a ratat” sau “a lăsat ceva nepotrivit”?

Introducere la Cartea Zohar: Atunci când examinaţi cele trei stări de sus, veţi găsi că una o necesită pe cealalaltă, într-un mod în care, dacă una ar trebui să fie anulată, celelalte ar fi anulate.

Plângerea cea mai frecventă şi de înţeles împotriva Creatorului este: De ce nu a creat El totul în forma finită? Aparent, aceasta era mai uşoară? De ce are El nevoie ca noi să suferim şi astfel, conştient sau inconştient, să-L blestemăm drept cauza suferinţei noastre? De ce El nu ne-a creat perfecţi, ci complet opus? De ce trebuie să ne dezvoltăm din rău în rău şi să recunoaştem asta iar şi iar? Devenim atât de conştienţi de acest lucru, încât ne provoacă disconfort şi devine rutină.

Poate Creatorul “a neglijat”, “a ratat” sau “a lăsat ceva nepotrivit”? Cum pot să provină din perfecţiune astfel de acţiuni imperfecte? “Plângerile clienţilor” sunt destul de exacte.

Pe de altă parte, dacă încercaţi să priviţi problema din partea Creatorului: de fapt, de ce are El nevoie să creeze cele trei stări ale creaţiei şi să ne conducă prin calea unei mari suferinţe de la prima la a treia stare? Cum a putut să devină posibilă starea a doua, căderea din Infinit în lumea noastră care este cea mai rea şi contradictorie pe care o reconstituim? Cum poate El să gestioneze toate aceste sisteme, să fie inclus, “îmbrăcat” în ele, pentru a manifesta diferite forme de relaţii şi a ne da lecţii?

Înţelegem că părinţii din lumea noastră nu au de ales deoarece, aşa cum este spus:”impulsul din inima omului este rea din tinereţea sa”. Aici, rigoarea în ceea ce priveşte copiii este necesară. Dar, de ce Creatorul Atotputernic a recurs la astfel de metode?

Pe scurt, toate întrebările cheie referitoare la fiinţa creată se concentrează pe cele trei stări, pe spirala de perfecţiune (1) prin sistemele lumilor (2) la perfecţiune (3) şi, acolo este problema de viaţă şi de moarte, problema suferinţei, complet separată de conştiinţa spirituală. Noi nu putem justifica acest lucru cu mintea noastră.

Totuşi, dacă înţelegem adevărata relaţie dintre cele trăi stări, vom rezolva toate ptoblemele similare, elaborarea unei abordări sistematice pentru ele, atunci când ele se vor înfăţişa în faţa noastră. De fapt, Creatorul a creat prima stare perfectă, unică. Este imuabilă; nimic nu se petrece în contradicţie cu perfecţiunea. Totuşi, această perfecţiune nu se dezvăluie în Creator, ci în fiinţele create care primesc şi doar în starea lor interioară pe care o numim “a treia”. În prima stare, fiinţele create nu se simt deloc, ele nu există cu adevărat. Ele încep să se manifeste ca existente în măsura în care ele ating perfecţiunea. Trecând de starea actuală şi atingând gradele spirituale, în aceeaşi măsură, ele simt existenţa lor până ce urcă la înălţimea lor, la egalitate cu Creatorul.

Astfel, perfecţiunea inerentă în prima stare decurge din a treia, în care fiinţa creată o atinge. Dar la început, ele reprezintă un mic Reshimot, potenţial şi trebuie să treacă printr-un anumit proces pentru a ajunge, în final, la perfecţiune. Acest proces este a doua stare.

Reclame

Evitând destinul fatal

Cred că, în zilele noastre, o persoană trebuie să aibă o înțelegere clară a ceea ce se întâmplă în lume. Absoarbe un fluviu de informații despre dezastre naturale, evenimente tragice și probleme sociale, și totuși nu are o imagine clară asupra a ceea ce se întâmplă.

Bineînțeles, trebuie să vedem întregul sistem în general. Dar o persoană de azi nu simte frica universală pentru viitor. Pentru asta, trebuie să fie la un nivel complet diferit, să aibă o privire asupra lumii mai largă, și să fie în stare să vadă orizonturi îndepărtate. După părerea mea, această teamă va apărea în oameni simpli când natura va începe să ne trezească prin dezastre naturale care vor zdruncina o persoană: Ceva fără precedent se aproapie de tine și nu ești capabil să îl eviți.

Este posibil să îl îmblânzești sau să-l camuflezi cumva, să fugi sau să te ascunzi de ceea ce se întâmplă într-o societate. O persoană nu se simte deocamdată ca un iepure prins la colț de un șarpe boa care se apropie. În această stare, nu vom fi capabili să facem nimic pentru că natura însăși ne va zdruncina pentru a aduce conștientizarea a faptului că toate acestea reprezintă destinul fatal și crud. Este de dorit ca persoana să își dea seama de această imagine nu la momentul acțiunii înseși, atunci când dezastrul este deja de neevitat, ci înainte, pentru a-l descrie și pentru a înțelege cum să-l evite.

Trebuie să arătăm toate acestea în manualul de Educație Integrală, vorbind despre natura însăși a egoismului și despe cum în lumea noastră nu putem să-l îndreptăm nicicum pentru că noi nu avem ustensilele pentru asta. Suntem ghidați de dorința de a umple, de a ne sătura, chiar pe socoteala celorlalți. Sau vrem pur și simplu să-i umilim pe ceilalți din moment ce atunci când ne ridicăm deasupra lor, ne simțim mai confortabil. Aceasta este o forță egoistă enormă care lucrează în toate sensurile.

Egoul este singura forță a naturii. Toate legile fizice, chimice, biologice și genetice derivă doar de la ego. Întreaga noastră lume este un mare ego. Aceasta este dorința de a primi, de a fi umplut, dorința de a absorbi, de a fi întărit, de a ajunge la satisfacția maximă, și așa mai departe. În plus, simt în permanență și îmi măsor starea raportat la mediu. Dacă am un băț în mână și vecinul meu are două, sufăr deja.

Reiese din asta că nu există nicio putere în lume care să poate înfrâna cumva egoul. Deci unde este a doua forță care va fi gata să-l echilibreze? Asta este exact ceea ce trebuie noi să găsim.

Cineva poate să găsească această forță numai într-o societate organizată corect. Când o asemenea societate privește la tsunamiul care se apropie, începe să se unească astfel încât în cadrul conexiunii corecte dintre oameni, ei vor descoperi atributul altruist general, cu ajutorul căruia fiecare este inclus în ceilalți și devine un întreg colectiv.și această forță se va opune și va înfrunta atât egoul individual cât și pe cel colectiv. Când ținem în mâinile noastre cele două forțe și putem să le folosim în mod corect, vom ajunge la un sistem echilibrat, la relația corectă în ceea ce ne privește pe noi înșine, în ceea ce privește societatea, natura și lumea.