Daily Archives: martie 29, 2014

Let it be, let it be…

Nu inchidem usile in urma noastra, ne am obisnuit doar sa le apropiem usor. Le lasam intredeschise si, din cand in cand, o rafala de curent ne face sa mai aruncam cate o privire peste umar.
Acolo sunt toti cei pe care nu i lasam sa plece. Cand se smulg, fortat, din bratele noastre inclestate, vor lua cu ei fragmente din noi. Le am dat, de bunavoie, bucati de suflet cat timp au fost chiriasii inimilor noastre, si uitam sa le mai luam inapoi cand ne fac cu mana din prag. Cei care vin ulterior, si care n au nicio vina, ne gasesc tot mai goi, mai dezradacinati, mai in deriva. Ne gasesc ca pe niste case bantuite de fantomele celor care ne au intalnit mai devreme. Si pentru ei ne a mai ramas de dat doar saracia unui suflet vandalizat de cate o speranta esuata in drumul spre marea iubire.
Cel mai greu pe lumea asta mi a fost sa raman la fel. La fel, indiferent din ce parte bate vantul, indiferent daca ploua sau e soare, si indiferent daca dimineata ma intampina cu oameni care vor sa mi intre in viata, sau cu oameni care vor sa iasa din ea.
Si ma gandesc uneori c ar fi mai corect sa ne indragostim cu ficatul, nu cu inima. Pentru ca ficatul nu doare niciodata, asa cum iubirea nu doare. Ne dor orgoliile noastre ranite, ne dor asteptarile noastre nematerializate, ne dor proiectiile asupra a ceea ce ne am dorit sa traim, si ne doare, in general, piesa de teatru regizata de noi, dar cu actori nepotriviti. Dar dragostea adevarata nu doare. E singura pentru care merita sa lupti, dar e singura pentru care nu va trebui niciodata s o faci. Pentru toate celelalte insa, mie mi rasuna in minte versurile celebre ale lui Beatles: „let it be, let it be…

Reclame

Garanţia reciprocă a bunei dispoziţii

Singura noastră problemă este stabilirea unei conexiuni potrivite. Pentru moment, nu suntem conectaţi deloc, dar când conexiunea devine mai puternică şi mai precisă, vom avea nevoie să ştim cum să o realizăm. 

Să presupunem că am milioane de şiruri de caractere de alăturat şi tu dispui de milioane de şiruri de alăturat şi trebuie să ştim cum să le unim corect, care şir se conectează la altul, în ce frecvenţă şi când, în ce ordine şi secvenţă.

Esenţial este a se simţi importanţa obiectivului. Garanţia reciprocă este sentimentul interior care ar trebui realizat, ce determină starea interioară a noii realităţi. Nu este doar un punct de conexiune între noi, se lărgeşte apoi şi devine un punct al noii realităţi. De aceea, avem nevoie de sentimentul importanţei care ne dă atât de mult şi care susţine şi favorizează punctul garanţiei reciproce, care devine mai târziu garanţia reciprocă între mine, care include întreaga lume şi Creator.

Este importanţa obiectivului, importanţa grupului şi importanţa prietenului. Trebuie să precizez constant lucrurile, să ştiu ce am nevoie în scopul de a creşte ideea de garanţie reciprocă la un moment dat: ce este redundant, adică ce nu am nevoie.

Importanţa muncii trebuie să fie mare şi noi trebuie să o evocăm în fiecare prieten.

În cele din urmă, ne întoarcem spre măreţia grupului care trebuie să impresioneze pe toată lumea într-un mod diferit, aprinzând gelozia, pasiunea, o dorinţă de respect, de control, cu alte cuvinte, folosind toate mijloacele pentru a ne încuraja şi a ne agita. Astfel, toată lumea ar trebui să muncească asupra tuturor. Garanţia reciprocă începe atunci când văd că este responsabilitatea mea ca prietenul meu să fie într-o stare de spirit bună fiind printre noi şi apoi, această garanţie reciprocă se dezvoltă tot mai mult.