Orice femeie poate să fie regină
Orice femeie poate să fie regină
Există atât de multe femei care renunță la ele și la visurile lor, care aleg să facă compromis după compromis și sacrificiu după sacrificiu în numele „iubirii”, în speranța că dragostea pe care le-o poartă partenerului va fi capabilă să înfrunte orice dificultăți, să treacă peste orice obstacole.
Însă cum ajunge o femeie să își distrugă efectiv atâția ani din viață? Ce o determină să accepte abuzuri și umilințe? Cum ajunge să cerșească iubire, afecțiune și atenție, deși ea oferă infinit?
Din cauza credințelor sale autodistructive, din cauza faptului că se simte lipsită de putere și are impresia că își poate compensa această lipsă prin ceea ce pare a fi puterea celuilalt, din cauza faptului că se simte goală și incompletă fără un partener și are impresia că odată ce acesta va apărea în viața ei, va fi fericită pentru totdeauna și nu va mai avea nevoie de nimic altceva; din cauza sacrificiilor și compromisurilor care niciodată nu îi vor fi recompensate, din cauza faptului că trăiește exclusiv pentru cineva, întotdeauna altcineva este mai important decât ea; din cauza faptului că alege să trăiască în autoiluzionare și autoamăgire, din cauza faptului că a investit prea mult într-o relație, într-un om, și nu poate renunța la investiția ei deoarece speră că îi va fi recompensată….iar lista poate continua.
Însă, indiferent de motive și de alegerile pe care le-a făcut pe parcursul vieții, o persoană poate oricând să pună punct suferinței în care trăiește. Și fie va face asta în mod voit, fie va ajunge într-o situație în care nu mai are de ales… Știu că este greu și că va fi greu la început. Procesul trezirii și asumarea propriei libertăți și a adevăratei fericiri presupune dorință, voință, motivație, acțiune. Dar se poate! Orice femeie poate să fie regină în propria ei viață și să iubească ca o regină!
Posted on martie 9, 2016, in diverse and tagged femeie, regina. Bookmark the permalink. 2 comentarii.
Sunt multe alte situatii din cauza carora femeile fac aceste lucruri. Eu nu cred ca motivatia este iubirea in unele situatii, este pastrarea caminului, pastrarea unitatii, pastrarea copiilor alaturi de parinti, pastrarea bunurilor in comun si chiar si a datoriilor, rusinea fata de familia de baza, dezavantajul imaginii in unele situatii de a fi singur sau divortat , temerile fata de „demonii” : singuratate, obisnuinta, dependenta. Si abia printre ultimile pozitii se afla iubirea …ah, ca ea e poate primul factor care motiveaza la inceput …dar inceputurile sunt inceputuri emoticon smile.
si eu cred la fel, nu mai poate fi vorba de iubire dupa ani de suferinta intr-o casnicie esuata. Cele mai multe se tem de singuratate si rusinea fata de cunoscuti si din aceasta cauza inchid ochii la adulter, abuz, insulte etc.. Vorbeam odata cu o astfel de femeie, ajunsa la 40 de ani, care imi spunea ca nu ar renunta la casnicie pt nimic in lume, probabil si constienta ca nu va mai gasi pe cineva (divortata, cu 3 copii, credite bancare si un corp suprapodenral si obosit) O femeie care recunostea ca e pe ultimul loc in lista ei de prioritati si sustinea foarte reactiv ca a te pune pe tine pe primul loc, a te iubi si ingriji e un gest cat se poate de egoist si meschin. Aceste femei nu sunt victime, nu le tine nimeni cu forta, ci ele singure si-au creat convingeri autolimitative si de cele mai multe ori reactioneaza agresiv sau foarte obtuz la sugestiile din afara. Sotii le percep teama si nesiguranta si incep sa le manipuleze, sa le foloseasca, le inseala, si se creeaza astfel un cerc vicios. Ceea ce ma intriga pe mine in logica lor, e faptul ca le compatimesc pe femeile singure pt ca in acceptiunea lor acestea nu au niciun rost pe pamant,n-au sot nici copii,practic n-au nicio realizare,