Dualitatea

Mi se pare fascinanta dualitatea (ca sa nu spun ipocrizia) cu care functioneaza fiinta umana. De exemplu, pe de o parte, daca intrebi orice om ce isi doreste de la ceilalti, iti va spune ca sinceritatea, onestitatea si autenticitatea. Pe de alta parte, tot ce isi doreste de fapt un om este sa auda doar ceea ce-i convine si ceea ce-si doreste sa auda, iar in fata adevarului de multe ori se revolta.

„Minte-ma frumos”, „joaca rolul acesta ca sa ma simt eu bine”, „nu fii tu insuti” – asta le cerem de fapt celor din jurul nostru. Avem scenarii in minte despre cum ar trebui sa se comporte ceilalti, le cerem de exemplu „romantism”, indiferent daca este autentic sau doar copiat din filme, avem un set predefinit de replici pe care il folosim in conversatie – pentru ca „asa se face”, „asa se cade” si un set predefinit de comportamente „acceptate social”.

Actorii, adica cei care joaca roluri – se prefac ca sunt altcineva, sunt considerati adevarate „zeitati” si „modele de viata”. Toti stim ca ei doar joaca un rol, ca nu este nimic real din ceea ce ne prezinta ei, si, cu toate acestea, ii adulam. Ceea ce stiu ei sa faca este sa-si foloseasca mimica si gesturile ca sa ne induca anumite emotii – iar pentru asta le suntem recunoscatori, cu toate ca stim ca ei doar joaca un rol. Cu cata admiratie spunem „ce bine joaca”…

Deci, ceea ce isi doresc oamenii este sa-i faci sa simta anumite emotii, indiferent daca te prefaci sau nu. Nu onestitatea, sinceritatea si adevarul sunt cele pe care si le doresc, ci roluri jucate cat mai bine. De fapt, iubim mastile si pe cei care le poarta – atata timp cat ne fac sa simtim ceea ce ne dorim, iar daca un om functioneaza dupa principiul „fii tu insuti” si este autentic, insa nu corespunde asteptarilor noastre, il atacam, il barfim sau il devalorizam.

In consecinta, una spunem ca ne dorim si cu totul altceva vrem de fapt. Oamenii nu doresc adevar si sinceritate, ci isi doresc sa-i faci sa simta (indiferent prin ce metode) anumite emotii. Prefera o minciuna frumoasa in locul unui adevar poate inconfortabil sau dureros.

Tu iti doresti sa traiesti superficial, sa interactionezi cu ceilalti de la masca la masca, sa joci roluri si sa le ceri si celorlalti sa faca la fel sau… alegi sa te maturizezi, sa vezi si sa traiesti viata adevarata si reala?

sursa: Ursula Sandner

Anunțuri

Posted on Martie 31, 2017, in socio-politic. Bookmark the permalink. 1 comentariu.

  1. Eu am ajuns sa fiu oarecum singuratica tocmai pentru faptul ca sunt incapabila sa pun o masca pentru a placea celorlalti, pentru faptul ca vad dincolo de mastile celorlalti si intr-adevar adevarul deranjeaza, naturaletea si sinceritatea te distanteaza de oameni (o mare parte). O postare cu care sunt de acord 100%.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: