Azi, masiva tabăra Dragnea a îngenunchiat, la un scor mic pentru cât e de mare, mult mai pirpiria tabără Grindeanu – Ponta, iar în Parlament am auzit aplauze şi urale ca şi cum s-ar fi inaugurat autostrada Sibiu- Piteşti.

Dragnea şi-a salvat pentru moment pielea, Ponta a trecut pentru o lungă vreme pe banca de rezerve, iar Grindeanu e posibil ca tocmai să fi devenit om politic.

Luni, preşedintele Iohannis organizează consultări pentru noul guvern. Nu este sigur că viitorul premier va fi unul de la PSD. Preşedintele a spus că are deja un plan, iar comunicatorii PSD s-au grăbit să adauge şi nume de tehnocraţi pe lista cu mai multe variante pe care o vor duce la Cotroceni.

Imediat după vot, actualul ministru demisionar al Justiţiei, a primit asigurări de la Tăriceanu că va rămâne pe post. Este acelaşi ministru simpatic care a refuzat să renunţe la Kovesi şi Lazăr după scandalul cu OUG 13. Este acelaşi Tudorel Toader care nu a înaintat nici până acum Parlamentului pachetul cu legile justiţiei.

După votul de ieri, apar întrebări esenţiale: câtă încredere pot avea membrii de partid într-un lider care-i aruncă în război, cu ţară cu tot, pentru o miză pe care o susţinea cu patos cu foarte puţin timp în urmă? Câtă încredere putem avea noi că guvernul nou, fără securişti cum zice Dragnea, va face altceva decât a făcut cel deja vechi din moent ce tocmai îi recuperează pe foştii miniştri? Cum e posibil ca un partid mamut să ajungă în situaţia de a pierde postul de premier după doar câteva luni de la un vot covârşitor? Cine are interesul să decredibilizeze într-un asemenea hal clasa politică încât pe votanţi să-i apuce o silă care să-i îndemne eventual spre alte variante, mai puţin democratice?
Câtă responsabilitate au nişte oameni, aşa zişi lideri politici, care devin, cu sau fără voie, marionetele unui asemenea plan?

După „victoria” de ier întrebăm: de România îşi mai aminteşte cineva?

sursa: Andreea Munteanu, La ordinea Zilei!