Negarea realitatii
Negarea realitatii este intotdeauna o sursa continua de deziluzii
Gradul tau de maturitate si echilibrul tau psihic sunt definite de cantitatea de adevar pe care o accepti.
Cu cat investesti mai multa energie in a te amagi sau in a-ti mentine iluziile vii, cu atat mai departe esti de adaptarea realista si functionala la viata.
Cele mai multe iluzii si le face omul in relatiile apropiate, in cele de cuplu, de familie, de prietenie. Atunci cand ele sunt o sursa de stres sau suferinta, omul cauta circumstante atenuante, gaseste scuze, spera si crede ca printr-un miracol situatiile se vor schimba.
De ce face asta? Din teama. Din teama de a nu pierde beneficii materiale sau afective, din teama de singuratate, din teama ca nu poate gasi pe altcineva. La baza toate aceste temeri sunt date de lipsa de incredere in sine, de pretuire de sine si de o stima de sine scazuta. Nu crede ca poate si merita mai mult, asa ca isi hraneste dependentele disfunctionale, multumindu-se cu firimiturile pe care le primeste.
Un om care are incredere in puterea sa interioara nu isi creeaza iluzii, nu se minte singur si nici nu se amageste. El vede realitatea asa cum este ea, indiferent cat de neplacuta este pe moment, si se adapteaza acesteia.
Un om imatur, fragil din punct de vedere psihic si emotional, neaga adevarul atunci cand el este dureros, iar astfel se predispune la suferinte viitoare.
Negarea realitatii este intotdeauna o sursa continua de deziluzii, dezamagiri si suferinte.
sursa articolului: Ursula Sandner
Posted on iulie 11, 2017, in informatii utile. Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.
borceablog 
Lasă un comentariu
Comments 0