Cum am scăpat de ăștia de la Delimano

Periodic, cu o frecvență destul de mare, mă suna câte o duduie de la Delimano lu’ pește prăjit:
– D-nul, v-am sunat să vă spunem ce ofertă minunată avem pt. d-voastră.
Și, înainte să apuc să deschid gura, începea să turuie.
Invariabil, o opream cu:

– Mulțumesc, nu sunt interesat.
– Da, dar e păcat, este o ofertă special pt. d-voastră!
– Mulțumesc, nu sunt interesat.
– Am înțeles, când să vă mai sun?
– Nu mă mai sunați. Dacă am nevoie de ceva, ghiciți ce? Vă sun eu!!!
Credeți că nu mai sunau? Aș! La două săptămâni, reveneau ofertele speciale pt. mine.
Azi așa, mâine așa, până când m-au prins nedormit suficient:
– Ascultă aici, drăguță! Știu să citesc, știu să formez un număr de telefon, știu și ce-mi trebuie sau nu, mai bine decât voi, iar ce faceți se numește HĂRȚUIRE! Deci, mă hărtuiți și, dacă vă-mpinge păcatul să mă mai sunați, vă fac plângere penală. Ați priceput oferta mea specială pentru voi?
– Ă, ă, da… mulțumim pt. timpul acordat!
– Și altă dată! (sic!)