Suferinta este o virtute
Exista oameni care cred ca suferinta este o virtute care ii purifica si pe care trebuie sa o accepte deoarece, poate dupa moarte, vor fi rasplatiti pentru cat au indurat.
Acesti oameni isi „duc crucea” si poate asteapta aprecierea celor din jur pentru capacitatea lor de a trai in felul in care o fac. Uneori, se simt chiar mandri sau superiori altora.
Insa, durerea fizica si suferinta psihica nu sunt altceva decat semnale de alarma care iti arata ca este necesar sa vindeci sau sa schimbi ceva la tine.
Atunci cand te doare o masea, te duci la dentist ca sa te vindece. Nu este nicio virtute ca poti sa induri durerea. Similar, cand suferi din cauza felului in care gandesti si traiesti, tot ce ai de facut este sa constientizezi mesajul pe care il are pentru tine acea suferinta si apoi sa actionezi pentru a schimba ceva la tine sau la viata ta.
La fel ca durerea fizica, suferinta psihica este un semnal de alarma. Te doare pentru ca ceva nu este in ordine. Scopul suferintei este sa cauti cauza ei si sa actionezi pentru a o inlatura. Scopul suferintei este constientizarea, evolutia si dobandirea intelepciunii.
Noi, oamenii, crestem atunci cand invatam din mesajele pe care le au pentru noi suferintele noastre. Un om evoluat nu accepta suferinta, ci invata din ea pentru ca sa nu mai repete ceea ce l-a facut sa sufere.
A indura suferinta nu este nicio virtute, ci o decizie impotriva fiintei noastre, a instinctului de supravietuire si impotriva evolutiei normale si firesti.
Durerea si suferinta poarta mesaje pe care esti invitat sa le intelegi pentru ca sa inveti, sa te schimbi si sa evoluezi.
sursa: Ursula Sandner
Posted on noiembrie 7, 2017, in socio-politic and tagged suferinta, virtute. Bookmark the permalink. 2 comentarii.
borceablog 
E poate, ceva si din sindromul Stockholm? Ce deosebirea ca esti propriul „calau”?…
Yes! Finally something about legal justice.
myblogo:)