Statuia, de Liliana Carmen Stoica

Statuia, de Liliana Carmen Stoica

Scuza imparate intrebarea mea
e loc si de statuia-mi , acolo-n curtea ta …
Un nume azi respira greu intr-o statuie …
o inima pulseaza sange negru ,crud
un cersetor cu pasi greoi se- apropie
si ochii calzi cu traista i de zalud.
Cu mana drepta tremurand ca valul
scoate din traista-un fir sarac de floare,
neputicios , isi plange acum amarul
langa statuia gri uitata-n strada mare.
Paznicii de seama stau drepti si neclintiti
aproape ca respira in tonul cu statuia,
la numar sunt trei sute de caini raniti,
goniti , batuti ce-i tin statuii compania.
In parcul gol cand astazi bate-a iarna
si toti se-adapostesc sub aripa fierbinte,
covor din ratacite frunze zoreste sa se-astearna
in jur sunt paznicii, statuia si luna ce se-aprinde.
Si mai petrec o noapte in parcul amortit
si se aud ca-n vis franturi dintr-o vioara,
din alte lumi straine un cantec ravasit
si vechiul lautar ce-a parasit a sa cascioara .
Peste un timp dau buzna iar colindatorii
si-i incalzesc cu -n cantec inima statuii
si-apoi ca-n vis raman doar trecatorii
si-apoi ea va ramane cu luna si cu cainii .
Stau lanturi innodate azi in fata portii
iar numele ti-e scris pe-o cruce doar…
sursa: LCS . oct 2015

 

Posted on decembrie 1, 2017, in internet. Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: