Statuia, de Liliana Carmen Stoica

Statuia, de Liliana Carmen Stoica

Scuza imparate intrebarea mea
e loc si de statuia-mi , acolo-n curtea ta …
Un nume azi respira greu intr-o statuie …
o inima pulseaza sange negru ,crud
un cersetor cu pasi greoi se- apropie
si ochii calzi cu traista i de zalud.
Cu mana drepta tremurand ca valul
scoate din traista-un fir sarac de floare,
neputicios , isi plange acum amarul
langa statuia gri uitata-n strada mare.
Paznicii de seama stau drepti si neclintiti
aproape ca respira in tonul cu statuia,
la numar sunt trei sute de caini raniti,
goniti , batuti ce-i tin statuii compania.
In parcul gol cand astazi bate-a iarna
si toti se-adapostesc sub aripa fierbinte,
covor din ratacite frunze zoreste sa se-astearna
in jur sunt paznicii, statuia si luna ce se-aprinde.
Si mai petrec o noapte in parcul amortit
si se aud ca-n vis franturi dintr-o vioara,
din alte lumi straine un cantec ravasit
si vechiul lautar ce-a parasit a sa cascioara .
Peste un timp dau buzna iar colindatorii
si-i incalzesc cu -n cantec inima statuii
si-apoi ca-n vis raman doar trecatorii
si-apoi ea va ramane cu luna si cu cainii .
Stau lanturi innodate azi in fata portii
iar numele ti-e scris pe-o cruce doar…
sursa: LCS . oct 2015

 

Anunțuri

Posted on Decembrie 1, 2017, in internet. Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: