Un om face o criză lângă tine. E destul de evident ce i se întâmplă. Mai mult decât evident. Își pierde concentrarea, coerența, echilibrul și este extrem de dezorientat. Tu ce faci? Te amuzi, aplauzi, faci poze și lași omul ăla să plece acasă. Singur. Nu chemi ambulanța, nu îl însoțești. Omul ăla – care a suferit un atac cerebral când tu îți făceai selfie cu el – moare. Tu ce faci? Pui pe facebook o poză în care ții omul de mână, zâmbind, în vreme ce el tocmai trecea printr-un AVC. Și scrii despre respect, despre apropiere și despre cât de mult ai ținut la el. La omul care nu mai e, pentru că tu nu ai făcut nimic. Oare ce vezi acum, dacă privești spre poarta surprizelor?