De la altii: un drum bine ales

Să fii elev bun, conștiincios, ascultător și foarte muncitor poate fi nu numai un drum bine ales, dar și un trist mecanism de compensare. De supraviețuire emoțională.

Adică alegi să stai pe o line apreciată de toți ca să primești dragostea părinților, atenția lor; ca să eviti să nu fii respins de ei, certat, nevalidat sau adopți pur și simplu rolul de copil bun ca să nu îi împovărezi în plus.

Există printre noi „high achievers” care și-au muncit intelectul și-au urcat pe creste înalte de performanță odată cu acumulări subconștiente de furie și teamă reprimată, cu inhibarea propriilor trăiri, nevoi și dorințe.

Pe de-o parte, ei sunt, poate, adulți funcționali, productivi, capabili, eficienți, admirați; pe de alta – pe cea nevăzută a lucrurilor – sistemul lor emoțional și imunitar simte presiune de ani de zile, una pe care o poți nega cam până pe la 35 de ani, după care, negreșit, începe să „se răzbune” cumva la suprafață: oboseală cronică, perfectionism, depresie, agitație interioară, iritații nervoase și fizice de tot felul, boli, decuplare emoțională, fugă de intimitate, de asumare, suspiciune, pierderi de răbdare, de apetit de viață, de limite personale, de relații, de sens etc.

E important să stimulezi copiii întru învățare, să îi provoci, să îi antrenezi mobilizator, să îi scoți din zona de confort, să îi întorci în sarcină și să le creezi spațiu pentru mai bine și mai mult.

E și mai important să faci asta fără toxina emoțiilor tale de tip
„pretenții-așteptări-dezamăgiri-comparații-
etichetări-concurență-ceartă-pedeapsă-morală-condiționări-șantaje”. Dacă ei cuplează valoarea de sine cu proporția în care își supără sau bucură părinții, tot ce pare bun, matur și apreciabil la suprafață stă pe terenul mișcător al îndoielii de sine, lipsei de autonomie și acceptare personală.

E important să avem printre noi oameni competenți, muncitori, cuminți și responsabili. Dar dacă toate aceste calități s-au format pe rădăcini de frică sau dorința de a-l mulțimi pe celălalt versus „altfel îmi pierd dreptul de a fi iubit” – atunci, cine sunt eu, cel bun și competent este, de fapt, acest om care, pe ascuns, se prăbușește în interior, luptă cu insomnii, atacuri de panică, nemulțumire de sine, dureri de cap, oboseală continuă, inadecvare personală.

O școală construită pe lauda celui „bun” în comparație cu cel „încă nevalid” nu ambiționează, nu stimulează motivațiile celui „delăsător”. Dimpotrivă, îl face pe acesta din urmă să renunțe la orice tip de efort, iar pe cel „bun și conștiincios” să creadă că a performa este un fel de a supraviețui disprețului sau dezamăgirii celorlalți.

Sursa: Oana Moraru

Reclame

Posted on mai 23, 2019, in socio-politic. Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: