Forme ale inteligenței umane
Cunosc copii geniali desenatori, extraordinari dansatori, impecabili ritmic sau vocal. Se mișcă în corpul lor un tip de inteligență pe care puțini academicieni o au sau o înțeleg. Ken Robinson spunea că cele mai ciudate petreceri sunt ale cercetătorilor. Dacă vrei să vezi extratereștri, vino să îi vezi dansând la o petrecere. Ființe cu viața strânsă toată de la gât în sus își mișcă ciudat mâinile și picioarele de parcă sunt dezmembrate, neintegrate niciodată corpului lor. Nu știm nici unul dintre noi cât de mai departe ar fi ajuns știința lor și omenirea odata cu ea, dacă ar fi fost toți niște indivizi cu adevărat compleți, echilibrați, capabili să își integreze corpul, vitalitatea, energia fizică odată cu strălucirea minții.
Copiii de care vă spun nu au toți sclipiri matematice, nici răbdare să mă asculte vorbind despre vreun fenomen fizic sau istoric. Academicienii de care vă amintesc nu au neapărat știința de a umple un perete scorojit și uitat de lume în vibrațiile unui grafitti visceral și autoironic – așa cum răsare el incredibil de autentic și spontan, de pildă, din mâna unui puști corigent.
Există mii de forme ale inteligenței umane. Și mii de moduri de a face cultură. Să pui un cântăreț pop contemporan – chiar și unul mediocru din punct de vedere al standardelor artistice acceptate – lângă un sculptor universal și să comentezi critic diferența este o încă o dovadă că ne căutăm singuri motive să ne urâm pe noi înșine cu poftă.
sursa: Oana Moraru
Posted on februarie 19, 2020, in socio-politic and tagged inteligenta, umane. Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.
borceablog 
Lasă un comentariu
Comments 0