Mileniul trei? Ce mare branza, cu cat inaintam in timp, lumea(omul) tampeste tot mai rau! In copilarie eram de o naivitate iesita din comun, ii asteptam pe mosi (niculae&gerila alias craciun) mai mult decat imi asteptam mama!! Chiar daca eram foarte mic, stiam ca trebuie sa ma pregatesc din timp (sa fiu cuminte), ca altfel, nu imi aduce mosul prea multe.. Hmm..Cea mai tampita si proasta educatie,sa-ti cresti copilul intr-o minciuna,tapetata cu povesti,cum sunt cele scornite de crestini!! Nu voi intra in celelalte culte, islam, budha,etc.etc.

Poate spune cine ce o vrea,dar eu raman la aceasi idee; Minciuna, cat ar fi de mititica, tot Minciuna se cheama,iar acela care se imprieteneste cu Ea_Minciuna,nu va ajunge prea departe…,
,,Nu te imprieteni cu omul manios,si nu te insoti cu omul iute la manie,ca nu cumva sa te deprinzi cu cararile lui,si sa-ti ajunga o cursa pentru suflet” (Pilde 22-24). Cu alte cuvinte:
„Spune cu cine te insotesti,ca sa iti spun cine esti!”

Comportamentul omului poate influenta chiar si apa (acest fapt este demonstrat stiintific.), care nu are nimic de a face cu intelectul sau liberul arbitru. Asa ca, iti dai seama ce efect are comportamentul (anturajul) omului asupra altor oameni? Nu doar comportamentul omului poate avea efect asupra omului, ci chiar si muzica, poate avea o influenta foarte puternica asupra psihicului uman, si acest fapt este demonstrat stiintific. Sa nu mai aduc in discutie celelalte tampenii omenesti,iar una dintre ele este Tembelevizorul.
-Ce poate invata un om dintr-un meci de fotbal?
-Ce se poate invata dintr-o tembelenovela??

Un copil caruia i se citesc povesti nemuritoare,cand va ajunge mare nu va fi multumit niciodata. Tot la fel si un copil crescut in fata tembelevizorului, dar acesta va devenii si agresiv.
-Ce poate invata un copil de la niste parinti care se dezbraca in vazul tuturor, apoi se ingramadesc unul in altul de parca ar fi o turma de nebuni..!!

Rezultatul,il arata Realitatea, asa ca, voi continuati sa mancati din farfuria minciunii,ca treburile se vor rezolva de la sine!

„Caci iata,vine ziua,care va arde ca un cuptor!Toti cei trufasi si toti cei rai, vor fi ca miristea, ziua care vine ii va arde,zice Domnul ostirilor,si nu va lasa nici radacina nici ramura”(Maleahi 4-1)

Stimati oameni, sa nu uitam un fapt concret si usor de priceput; Orice inceput trebuie sa se si sfarseasca!Ceea ce a inceput in 1914(Noua oranduire),se apropie de sfarsit.

Pasagerii din autobuz priveau compătimitori la tânăra femeie cu baston alb ce urcase cu grijă treptele de la uşa din faţă. Era frumoasă. A plătit şoferului şi pipăind numerele scaunelor de-a lungul intervalului, a găsit locul ce i-a fost indicat de acesta. S-a aşezat pe scaun, şi a pus poşeta pe genunchi, sprijinindu-şi bastonul de picioare.
Susan, în vârstă de 34 de ani, orbise în urmă cu un an. O greşeală medicală o azvârlise brusc şi pe neaşteptate într-o lume a întunericului, a nemulţumirii, a frustrării şi a autocompătimirii.
Cândva o femeie extrem de independentă, Susan se simţea acum condamnată, considerându-se o povară, o fiinţă neputincioasă şi neajutorată pentru toţi din jurul ei.
” Cum de mi s-a putut întâmpla aşa ceva? ” se întreba ea mereu cu inima plină de amărăciune şi supărare. Însă oricât a plâns, oricât s-a frământat, oricâte întrebări şi-a pus şi oricât s-a rugat, tot a trebuit să accepte adevărul necruţător că nu v-a mai vedea niciodată lumina zilei. Peste optimismul ei de odinioară atârnau norii grei ai depresiei. Simpla parcurgere a fiecărei zile era un exerciţiu frustrant şi extrem de istovitor.
Şi nu avea pe nimeni altcineva pe care să se poată sprijini decât pe Mark, soţul ei. Mark era ofiţer de aviaţie. Inima lui bătea pentru Susan, pe care o iubea din tot sufletul. Îşi văzuse soţia prăbuşindu-se în disperare când şi-a pierdut vederea şi era hotărât să o ajute să dobândească puterea şi încrederea ce-i puteau reda independenţa. Deşi pregătirea militară îl formase pe Mark să facă faţă chiar şi celor mai impresionante situaţii, el ştia că aceasta era cea mai dificilă bătălie cu care trebuia să se confrunte şi pe care trebuia să o câştige.
În cele din urmă, Susan s-a simţit pregătită să se reîntoarcă la slujba ei, dar cum să ajungă la vechiul loc de muncă? Înainte lua autobusul, dar acum se simtea terorizată la gândul de a ieşi singură în oraş. Mark s-a oferit să o ducă în fiecare dimineaţă cu maşina, deşi lucrau în părţi diametral opuse ale oraşului. La început, aceasta a liniştit-o pe Susan, împlinind în acelaşi timp nevoia lui Mark de a-şi proteja soţia lipsită de vedere, care se simţea cumplit de nesigură când se punea problema să îndeplinească chiar şi cea mai mică sarcină. Însă foarte curând, Mark şi-a dat seama că nu vor putea continua aşa pe termen lung – era prea obositor şi mult prea costisitor.
A fost nevoit să recunoască faptul că Susan va trebui să meargă din nou cu autobusul. Dar până şi numai gândul de a-i împărtăşi aceasta soţiei lui îi îngheţa inima. Era încă atât de fragilă, de plină de amărăciune. Cum va reacţiona? Exact după cum prevăzuse Mark, Susan a fost îngrozită la ideea de a merge din nou cu autobusul.
„Sunt oarbă, Mark! – a exclamat ea cu durere în glas. De unde să ştiu unde trebuie să cobor? Mă simt de parcă m-ai abandona.” I se frângea inima să o audă aşa, dar ştia ce trebuie să facă.
I-a promis lui Susan că în fiecare zi, atât la plecare, cât şi la înapoiere, o va însoţi pe autobus şi aceasta atât cât va fi nevoie, până ce se va simţi sigură pe ea.
Timp de două săptămâni, zi de zi, Mark – îmbrăcat în uniformă militară – a însoţit-o pe Susan la serviciu şi înapoi. A învăţat-o cum să se bazeze pe celelalte simţuri ale ei, mai ales pe auz, pentru a determina unde se află şi cum să se adapteze la noua ei situaţie. A ajutat-o să se împrietenească cu şoferii, care o puteau urmări la urcare şi la coborâre şi care îi puteau rezerva câte un loc în autobus. O făcea să râdă, chiar şi în acele zile mai puţin bune, când se împiedica la coborârea din autobus sau când scăpa poşeta pe jos.
În fiecare dimineaţă mergeau împreună, iar Mark lua apoi taxiul până la locul lui de muncă. Cu toate că această practică era mai costisitoare şi mai epuizantă decât cea anterioară, Mark ştia că era doar o problemă de timp până ce Susan va fi în stare să meargă singură cu autobuzul.

El credea în ea, în acea Susan pe care o cunoscuse înainte ca ea să-şi piardă vederea, care nu se temuse niciodată de nici o provocare şi care absolut niciodată nu s-ar fi dat bătută şi nu ar fi renunţat.
Şi a venit ziua în care Susan a considerat că este pregătită să meargă singură cu autobuzul. Luni dimineaţa, înainte ca să pornească la drum, şi-a aruncat braţele în jurul lui Mark – însoţitorul ei, soţul ei, prietenul ei cel mai bun. Ochii îi erau plini de lacrimile mulţumirii pentru loialitatea lui, pentru dragostea şi răbdarea lui. Şi-au luat rămas bun şi pentru prima dată, fiecare şi-a văzut de drumul lui. Luni, marţi, miercuri, joi. Fiecare zi a decurs perfect şi Susan nu se simţise niciodată mai bine. Era din nou pe picioarele ei! Mergea singură la lucru!
Vineri dimineaţa, Susan a luat ca de obicei autobuzul spre locul de muncă.
Pe când a vrut să coboare, şoferul a murmurat: ” măi să fie, chiar vă invidiez! ”
Susan nu era sigură că şoferul i se adresase ei.
La urma urmei, cine şi de ce să invidieze o femeie lipsită de vedere care de un an de zile se lupta să găsească curajul de a trăi mai departe?
Curioasă, l-a întrebat pe şofer: ” nu vă supăraţi, de ce spuneţi că mă invidiaţi? ”
” Trebuie să fie un sentiment tare plăcut să vă ştiţi atât de ocrotită”, a răspuns şoferul. Neînţelegând la ce se referă, Susan l-a întrebat din nou nedumerită: ” ce vreti să spuneti? Cum adică: atât de ocrotită? ”
” Ştiţi, a venit răspunsul, azi e vineri. Şi de luni încoace, în fiecare zi, tot văd un domn bine, în uniformă militară, care vă urmăreşte de peste drum cum coborâti din autobuz. De fiecare dată se asigură că treceti strada în siguranţă şi vă conduce cu privirea până ce intraţi în clădire. Apoi vă trimite un sărut din vârful degetelor, vă face cu mâna şi ia taxiul.
Sunteţi tare norocoasă, stimată doamnă! ”
Lacrimi de fericire se rostogoleau pe obrajii îmbujoraţi ai tinerei cu bastonul alb.
Acum înţelegea: deşi nu îl putuse vedea cu ochii, Susan simţise în permanenţă prezenţa lui Mark. Era atât de fericită, nespus de fericită, fiindcă el îi făcuse un dar mai grozav decât vederea, un dar pe care nu trebuia să-l vadă ca să creadă – darul dragostei, ce poate aduce lumină acolo unde a domnit intunericul.
La fel veghează Dumnezeu asupra noastră.
S-ar putea să nu ştim că este prezent. Nu avem cum să-I vedem faţa.
Însă cu toate acestea, El nu lipseşte de lângă noi, El este aici!

Recunosc ca inca de mic am fost o persoana razbunatoare. Procedam asa ca sa ma apar si foloseam aceasta metoda si pentru a anunta pe cel care mi-a gresit ca sunt gata sa lupt, nu mi-e teama, si in consecinta, sa ma lase in pace si sa nu ma mai raneasca.

Imi pasa de demnitatea si de reputatia mea. Insa uneori chiar nu ma pot abtine. Dau vina pe impulsivitatea mea (care se arata rareori, dar atunci este feroce) si pe faptul ca sunt barbat(din experienta mea, barbatii par mult mai calmi).
Cu trecerea anilor am devenit mai stapan pe mine si m-am si maturizat, asa ca nu mai vad razbunarea ca pe o solutie. Sunt constient ca e mai bine sa-i arati celui care ti-a gresit ca iti este foarte bine, ca nu iti pasa de ce a facut, insa uneori ma intreb daca aceasta alegere si acest semn al demnitatii nu este o invitatie pentru acei oameni de a-ti gresi din nou, de a te lovi inca o data. Daca tu nu reactionezi in nici un mod, nu s-ar putea intelege ca ceea ce au facut este ok, ca nu te superi daca se mai intampla o data? Chiar as fi interesata sa stiu ce parere aveti voi despre acest lucru.

Trecand peste toate acestea, voi face tot ce tine de mine sa ma feresc sa ma razbun sau sa ma gandesc macar la razbunare. Insa mi se pare foarte greu, aproape imposibil, sa tin toata supararea in mine, sa nu exprim verbal dezamagirea si supararea mea. Simt nevoia sa spun persoanei care mi-a gresit ca m-a deranjat ce a facut, poate tipand, poate vorbind pe un ton normal. De cele mai multe ori caut explicatii, solutii, scuze, imi doresc sa depasesc acel impas. Deci eu nu ma razbun, nu vreau sa fac si eu aceleasi greseli ca altcineva, insa vreau sa pot sa spun ce am pe suflet. 
Nu pot si nu vreau sa tac.

Aseara am privit cateva minute la emisiunea lui Turcescu pe B1. Invitat era seful PDL-ului, Blaga. Am inteles ca Blaga a spus ca el are de urmat linia propriului partid si nu stie ce vrea Basescu. Turcescu a pus o intrebare nimicitoare, el voteaza dreapta, dar cand va intra in cabina se gandeste, oare cel propus este in gratiile lui Basescu ?

Blaga a raspuns ca spera sa fie de acord si Basescu.

M-am intrebat : atunci cand viata confirma literatura ce trebuie sa faci ?

Sa te bucuri ( de genialitatea autorului ) sau sa te inspaimanti de prostia omului de azi !

Un vechi proverb spune că drumul spre Iad este pavat cu bune intenţii. Pe acelaşi principiu, şi reciproca e valabilă! Se pare că drumul prin Paradis este pavat cu cele mai meschine, ascunse şi ilegale intenţii cu putinţă.

Românii trebuie să ştie că ţara noastră mai are paradisuri care – prin girul şi aprobările primite de la instituţiile care, cel puţin teoretic, ar trebui să vegheze la respectarea legii – riscă să dispară. Iar unul dintre aceste spaţii protejate este masivul Retezat și Parcul Național Domogled Valea Cernei, pe unde urmează să treacă o fâşie cât se poate de „naturală” de asfalt.

Istoricul DN66A este unul lung şi nu îmi propun să îl reiau aici şi acum. Pe scurt, cunoscut şi sub numele de Drumul lui Băsescu, construcția tronsonului 3 al acestui proiect rutier îşi propune nici mai mult nici mai puţin decât să brăzdeze un areal protejat, unic nu doar în România, ci și în Europa. Şi pentru că tot am vorbit de spaţiul comunitar, nicăieri în Europa nu s-a văzut, conceput sau aprobat ca un parc naţional să fie brăzdat de drumuri! Cu toate acestea, Ministerul Mediului şi-a dat acordul pentru construcția tronsonului 3 al DN66A, în contextul în care a avut toate oportunităţile să constate (de bunăvoie sau la insistenţele ONG-urilor) numeroasele ilegalități care au afectat procesul de avizare de până acum, precum și daunele ireparabile pe care construcția tronsonului al III-lea le va produce biodiversității din această zonă.

Forumul Național al Ecologiștilor din PSD şi eu, personal, ne alăturăm numeroaselor organizații din zona societății civile care denunță avizul de mediu acordat pentru DN66A. Prin această decizie, Ministerul Mediului a reuşit performanţa de a-şi abandona propria vocație instituțională, cea de apărător al mediului, şi să devină astfel majordomul Ministerului Transporturilor, cel care toarnă, practic, prima lopată de asfalt la temelia unui tronson de drum care va pune în pericol habitatul unor specii de animale care nu se mai întâlnesc în altă parte în România.

Cred că, în momente ca acestea, este extrem de util să fim uniţi în faţa tupeului guvernamental, să facem o stavilă în faţa dispreţului, autismului şi încălcării grosolane ale legislaţiei europene şi româneşti în domeniu de către toţi aceşti indivizi. Pentru că, altfel, ne vom trezi că nişte unii vor alege să asfalteze toate parcurile naturale ale României, toate ariile protejate. Fără o opoziţie fermă din partea noastră, a celorlalţi, actuala guvernare este în stare să asfalteze şi canalele Dunării. Pentru că drumul spre iadul portocaliu este pavat, după cum v-am spus, cu multe intenţii „bune” pentru regii şi prinţii asfaltului din România

Infractorii cibernetici țin foarte bine agenda evenimentelor importante pe care ar putea să le exploteze în tentativele lor de a ataca diverse ținte. Campionatul Mondial de Fotbal  este noua țintă.

Kaspersky Lab oferă câteva sfaturi cu privire la metodele de protecţie împotriva tentativelor de infectare şi de phishing care se folosesc de Campionatul Mondial, pentru ca fanii fotbalului să se poată bucura în condiții de siguranță de cel mai mare eveniment sportiv din lume.

Infractorii cibernetici creează constant site-uri sofisticate, care imită domenii autentice ale Cupei Mondiale, ale sponsorilor și ale partenerilor – inclusiv branduri foarte cunoscute – în încercarea de a atrage utilizatorii pentru a comunica datele lor personale, cum ar fi numele de utilizator, parolele și numerele cardurilor de credit.

„Noi detectăm zilnic aproximativ 50-60 de noi domenii de tip phishing numai în Brazilia, și acestea sunt de multe ori extrem de sofisticate și foarte abil proiectate”, a declarat Fabio Assolini, Senior Security Researcher, Global Research and Analysis Team în cadrul Kaspersky Lab. „Pentru un utilizator obișnuit este foarte dificil să distingă un domeniu fraudulos de unul real”, a completat Fabio Assolini.

Unele site-uri de phishing par a fi sigure. De exemplu, URL-urile lor pot începe cu „https”, unde „S” vine de la „secure”, deoarece infractorii cibernetici reușesc să cumpere certificate SSL de la autoritățile de certificare. De asemenea, domeniile de tip phishing au uneori versiuni mobile, care par autentice, destinate utilizatorilor de smartphone-uri și tablete.

Infractorii cibernetici folosesc, de asemenea, certificate SSL legitime pentru a infecta computerele utilizatorilor cu programe malware. De exemplu, într-o astfel de înșelătorie, utilizatorii din Brazilia primeau un mesaj care le spunea că au câștigat un bilet la Campionatul Mondial. În cazul în care utilizatorul accesa link-ul pentru a imprima biletul, era redirecționat către un troian bancar cu semnătură digitală.

Un alt tip de atac se folosea de o breşă de securitate a unei baze de date ale clienţilor. Atacatorii trimiteau e-mailuri personalizate care informau destinatarii că au câștigat un bilet la Cupa Mondială. Mesajele – care includeau numele complet al destinatarului, data sa de naștere şi adresa completă, luate dintr-o bază de date necunoscută – aveau un document .PDF atașat, care era prezentat drept un bilet câștigător, dar care era, de fapt, un troian bancar.

Activitatea infractorilor cibernetici care valorifică interesul enorm în rândul utilizatorilor pentru Campionatul Mondial nu se limitează la Brazilia, ci operează la nivel global. De asemenea, această situaţie nu este una nouă: experții Kaspersky Lab au prezentat rapoarte cu privire la alte campanii trimitere de masaje spam şi înșelătorii de tipul Scrisorii Nigeriene ce aveau ca temă Cupa Mondială încă din luna februarie.

Mai jos regăsiţi câteva sfaturi pentru a vă proteja împotriva tentativelor de phishing și de infectare care se folosesc de contextul Cupei Mondiale pentru lansarea atacurilor:

1. Întotdeauna verificați pagina de internet înainte de a oferi orice fel de informații confidențiale. Site-urile de tip phishing sunt în mod deliberat concepute pentru a părea autentice.

2. Deși site-uri cu prefixul „https” sunt mai sigure decât cele cu „http”, acest lucru nu înseamnă că astfel de site-uri web pot fi complet de încredere. Infractorii cibernetici pot obține cu succes certificate SSL legitime.

3. În general, încercaţi să fiţi rezervaţi cu privire la mesajele primite de la expeditori necunoscuți. Evitaţi să accesaţi link-urile din e-mail-uri primite de la surse în care nu aveţi încredere, nu descărcaţi şi nu deschideţi fişiere ataşate primite din surse nesigure.

4. Asigurați-vă că aveţi instalat un program de protecție anti-malware care este actualizat, care dispune de aşa-zisele „liste negre” pentru site-urile web de phishing.

Topul județelor cu cea mai mare populație este condus de Iași (842.601 de locuitori), urmat de Prahova (802.216 locuitori) și Constanța (724.506 locuitori). Cifrele au fost făcute publice de Institutul Național de Statistică.

Pe locurile următoare mai sunt Suceava (708.745 locuitori), Bacău (708.440 locuitori) și Cluj (693.419 locuitori). La polul opus, județele cu cei mai puțini locuitori, sunt Covasna (220.962), Sălaj (238.593 de locuitori) și Tulcea (241.697 locuitori).

Populaţia stabilă la 1 ianuarie reprezintă populaţia alcătuită din persoanele care locuiesc în localitatea respectivă, cu domiciliul sau reşedinţa în localitate la momentul respectiv, precizează specialiștii INS.