Pirkei Avot-Cap.II-Misna 13,

Rabi Simon spunea:
,,Fii cu bagare de seama la citirea lui Sema(Sema Israel-asculta Israel!) si in general in timpul rugaciunii.
Cand te rogi nu fa rugaciunea ca o indeletnicire obisnuita,ci ea sa fie ravna si umilinta catre Divinitate,asa
cum e scris(Ioel 2;13).EL este milostiv si indurator,incet la manie,mult milostiv si-i pare rau de relele ce este nevoit sa le trimita.Sa nu fii nedrept fata de tine insuti.„

Rabi Ovadia din Bartenura sustine ca rugaciunea trebuie facuta la timp.Ne este interzis a face din rugaciune obligatie si asteptand momentul terminarii.Rugaciunea trebuie facuta cu sentimente de ruga fata de Atotputernic,ca EL s-o primeasca si sa ne ajute.
Nu te considera un om rau,caci asa te vei indeparta de societate singur.
Rabi Arie Levin spune ca trebuie sa ne sculam cu sarg dimineata pentru a ne face rugaciunea.
Inteleptii dau o importanta mare rugaciunii: ”Sema Israel-asculta Israel!”,timpului cand ea trebuie facuta si concentrarii in timpul rugaciunii.
Rabeinu Iona sustine ca orice om trebuie sa se roage pentru sine si chiar unii care cred ca au totul si nu au pacatuit,chiar si ei trebuie sa se roage.
Gasim in Eclesiastul 7;20:”Caci nu este om drept pe pamant care sa faca binele si sa nu pacatuiasca”.
Deci fiecare are aceasta obligatie,caci numai asa isi va putea pastra pozitia daca a reusit in viata.

Misna 14,
Rabi Elazar sustine:
,,Sileste-te de a invata Tora si sa stii ce ai de raspuns necredinciosului.Gandeste-te pentru cine trudesti si cine este stapanul care-ti ca da rasplata muncii tale.„

Rabi Ovadia din Bartenura sustine ca trebuie sa stii a reprosa unui necredincios faptul ca vorbeste de rau despre invatatura Torei si nu are nici o teama ca va veni ziua in care va fi pedepsit.
Rabeinu Iona sustine ca noi trebuie sa impiedicam imprastierea necredintei.El sustine ca trebuie sa te trudesti in a indeplini cele impuse caci totul e vazut de Atotputernicul si el iti va rasplati munca.
Rabi Arie Levin sustine ca trebuie invatata Tora nu numai pentru a cunoaste,ci si pentru a se comporta asa cum cere ea,ceea ce,de fapt,este principalul.Asa vom sti cum sa ne comportam cu un necredincios care cauta a atrage spre sine si pe altii.
Acest aspect in legatura cu necredinciosul are o mare valoare,caci astfel il inchidem in cercul sau si nu-i permitem sa influenteze pe altii.

Misna 15,
Rabi Tarfon zicea:
,,Ziua este scurta si munca este multa.Lucratorii sunt lenesi,rasplata este mare.Stapanul casei tot zoreste.„

Inteleptii explica versetul in sensul ca viata omului pe lumea aceasta este scurta si munca invataturii e mare,precum a scris profetul Iehosua 1;18:”Calauzeste-te de ea ziua si noaptea”.
Referinta la lucratori lenesi vizeaza oamenii care au preferinte pentru petreceri si lucruri ce nu aduc nici un folos.”Stapanul casei”,Divinitatea,ne indeamna tot timpul sa ne ocupam cu invatatura Torei si beneficiul va fi mare.

Misna 16,
El mai gandea:
,,Nu este sarcina ta de a savarsi lucrul si nu ti-e ingaduit de a te debarasa de ea.
Daca ai invatat multa Tora ti se va da o rasplata mare.Fidel este stapanul care-ti va plati pentru ceea ce faci.Si sa stii ca rasplata celor drepti este pe lumea viitoare(lumea vesnica).„

Textul trebuie inteles ca chiar daca lucrul ti se pare ca este imposibil a-l duce pana la sfarsit,noi nu trebuie sa ezitam a-l incepe si sa ne straduim.
Idea lui rabi Tarfon este:chiar daca nu suntem capabili sa ajungem le perfectiune,sa nu incetam a incerca sa obtinem rezultate superioare.
Rabi Mendel din Kotk aduce un exemplu din cartea Exodul 2;5 in legatura cu printesa egipteana care l-a salvat pe Mose(Moise) de la inec in apele Nilului.Ea a intins mana si a scos copilul din Nil.Ea nu putea ajunge fara o minune.Dupa Talmud Sota 12,mana ei s-a prelungit ca sa poata salva copilul,pe Mose.
Tot asa si noua nu ne este permis a renunta si astfel vom reusi.
Functia unui om este a indeplini vointa Domnului dupa posibilitatile sale intelectuale si chiar daca nu putem ajunge la apogeu.
Cat de frumoase sunt cuvintele lui rabi Tarfon ”Nu este sacina ta de a savarsi”,principalul este sa inveti,sa te straduiesti si cu cat vei izbuti mai mult,cu atat vei primi mai mult.
Rabeinu Iona sustine:
,,Rasplata celor drepti va fi pe lumea cealalta si rasplata celor rai este pe lumea aceasta.Daca cumva pe lumea aceasta ni se intampla ceva si nu tocmai celor rai,trebuie sa intelegem ca rasplata noastra nu este aici pe aceasta lume,si ca pacatele de pe lumea aceasta sunt pedepsite aici„.

In timpul unui război, un colonel a fost rănit grav şi dus de urgenţă la cel mai apropiat spital, unde a fost îngrijit cât se poate de bine. Dar, după un timp, acesta observă că la celălalt capăt al salonului, se aflau două paturi cu bolnavi de care nimeni nu se apropia, nici măcar vreun doctor. O singură călugăriţă stătea mereu cu ei şi îi îngrijea cu multă dragoste, căutând să nu le lipsească nimic şi rugându-se neîncetat. Întrebând de ce sunt bolnavii de la capătul salonului atât de izolaţi, colonelul a rămas mut de uimire, aflând că oamenii aceia suferă de o boală fără leac şi că în scurt timp vor muri. Nimeni nu se apropia de bolnavi de teamă să nu se molipsească.
– Bine – a mai întrebat colonelul – dar călugăriţa care stă mereu împreună cu ei şi îi îngrijeşte?
– Desigur că era sănătoasă – i-a răspuns un doctor, dar acum s-ar putea să se fi îmbolnăvit şi ea. Noi n-am lăsat-o să se apropie, dar ea a insistat spunând că cineva trebuie să-i îngrijească şi pe oamenii aceia.
– Doamne, a mai exclamat colonelul, n-aş face aşa ceva nici pentru un sac plin cu bani. 
Din celălalt capăt al salonului, călugăriţa l-a auzit şi, întorcându-se spre colonel, i-a răspuns liniştită şi cu zâmbetul pe buze:
– Nici eu n-aş face acest lucru pentru un sac cu bani. Îl fac însă pentru o răsplată mult mai mare. Pentru mulţumirea pe care o citesc în ochii acestor oameni sărmani pe care pot să îi ajut şi pentru răsplata pe care ne-o va da Dumnezeu fiecăruia dintre noi, după meritul nostr

În acest articol, aveţi cinci moduri suprinzătoare în care puteţi folosi ouăle de găină.

1. Apa în care aţi fiert un ou este extrem de folositoare. Lăsaţi-o să se răcească şi folosiţi-o pentru a uda plantele din ghivece. Dar puteţi uda şi plantele din grădină cu această apă (roşiile, de exemplu, vor creşte mult mai repede). Secretul stă în conţinutul extrem de ridicat în calciu al cojilor, element chimic pe care plantele îl adoră.

2. Dacă se întâmplă să rămâneţi fără lipici, puteţi apela cu încredere la un ou. Atunci când se usucă, albuşul de ou este foarte lipicios, aşa că va face cu siguranţă faţă atunci când doriţi să lipiţi hârtie sau carton. 

3. Dacă se întâmplă să vă tăiaţi uşor la deget atunci când tocaţi legume în bucătărie şi nu aveţii un leucoplast la îndemână, puteţi folosi un ou pentru a opri sângerararea. Fierbeţi un ou şi aplicaţi peste rană acea membrană fină dintre coajă şi albuş. Aceasta are dublu rol: se va strânge şi va ajuta la oprirea sângerării şi conţine nutrienţi care vor preveni formarea unei cicatrice.

4. Albuşul de ou este un excelent înlocuitor pentru crema de pantofi.  Se înmoaie un burete într-un albuş de ou bătut spumă şi curăţă pantofii. Funcţionează extrem de bine la pantofi de piele şi de lac, dar şi la genţi. 

5. Bateţi unul sau două gălbenuşuri de ou împreună cu puţin ulei de măsline (dacă vreţi şi un miros plăcut pentru compoziţie, adăugaţi şi câteva picături de ulei parfumat). Aplicaţi această compoziţie peste păr, apoi aşteptaţi 20 de minute şi clătiţi bine cu apă caldă. Părul va fi mai puternic şi mult mai strălucitor.

Sursa: yahonews.ro

M este o portugheză bizară. Locuim amândoi în aceeași clădire prăfuită din Mukherjee Nagar, în nordul capitalei indiene. E zona cea mai săracă a New Delhi-ului. Până în sud, acolo unde viața are un ritm ceva mai modern, trebuie să luăm o ricșă, 15 minute până la stația de metrou și încă 45-50 până la Central Secretariat. De acolo, o altă ricșă. Traficul infernal și aglomerația de pe străzi mă descurajează adesea. Prefer să stau în nord. În primul an, M. își face un obicei din a merge în fiecare week-end într-un mall luxos și imens. Câteodată, rar, o însoțesc. Mergem la shopping session (așa numește ea evadarea aceasta săptămânală). Ne despărțim la intrare, îi las o oră, o oră și jumătate să probeze lenjerie intimă, pantofi, bluze, fuste, pantaloni și bijuterii, ne întâlnim apoi într-un punct fix, bem o cafea, mâncăm, bârfim, după care ne despărțim din nou. Când deja încep să o doară picioarele de atâta umblat prin magazine, mă sună, ne întâlnim la jumătatea distanței și facem un ultim tur al mallului (aripa rămasă neexplorată), de data aceasta împreună. Nu de puține ori, mă ajută să îmi aleg haine. La sfârșitul sesiunii de shopping, e întotdeauna foarte răbdătoare. Îmi alege cămășile, mă așteaptă în timp ce le probez și, apoi, rostește verdictul. E confortabil așa. De unul singur, sfârșesc inevitabil prin a privi sutele de cămăși din fața mea bulversat, confuz, ezitând între bej sau gri, galben pai sau portocaliu, in sau bumbac, între carouri, gulere contrast, modele cambrate etc. În cele din urmă, nu cumpăr nimic. Cu M., sunt de o eficiență maximă. Ea îmi așază în brațe cinci-șase produse, eu le probez pe rând, în treizeci de secunde primesc un yes sau no și gata.
În al treilea nostru an în India, până și M. a obosit. Ne petrecem din ce în ce mai multe weekenduri în Mukherjee Nagar. Îmi vorbește adesea, până seara târziu, despre bărbați. Despre bărbații care-o interesează. Mă uimește la ea grija pentru detaliu. Modul în care un bărbat, întorcând capul spre stânga, lasă liber vederii, pentru câteva secunde, o vena jugulară ușor proeminentă, pulsând, felul în care o gambă masculină tresare nervos în timpul unei alergări, imaginea unui corp masiv de bărbat aplecându-se înspre ea, în timp ce stă întinsă pe canapea, culoarea pantofilor și, mai ales, a șosetelor, vocea guturală, autoritară a unui bărbat pe care nu-l cunoaște fizic și cu care vorbește la telefon, toate acestea și multe altele o fac să intre brusc într-un soi de transă. Într-o astfel de transă, lui M. i se umezesc ochii. N-aș fi bănuit vreodată care e semnificația ochilor ei umezi dacă nu mi-ar fi spus. De atunci, am văzut-o adesea, în timpul vreunei cine ori pe stradă, privind sau vorbind cu un bărbat, într-o astfel de stare. Pentru oricine altcineva, de vină erau praful infernal din Delhi sau pur și simplu oboseala, în timp ce pentru mine era clar că în momentul acela M. nu mai era acolo, ci undeva pierdută în propria ei fantezie, declanșată de un gest al bărbatului din fața ei, de un cuvânt rostit de el sau de vreun tic verbal pe care nimeni în afară de ea nu-l observase.
Dacă scena se petrecea în apartamentul ei, erau toate șansele ca lucrurile să meargă mai departe, căci atunci M. devenea un animal de pradă. Bietul bărbat se trezea alături de ea, în patul confortabil din dormitor, înainte de a-și fi dat seama cum anume ajunsese acolo. Se va fi gândit probabil cu aroganță la propria lui masculinitate, fără a-i trece prin cap că ceea ce-l făcuse atrăgător era un simplu gest care, nemaiputând fi repetat în același context, rămânând singular, îi reducea spre zero șansele de a mai împărți, în viitor, același pat cu M. Mulți dintre ei n-au înțeles niciodată de ce nu li se mai răspundea la telefon a doua zi. Când scena are loc în public, totul se complică. Ochii lui M. nu rămân umezi pentru multă vreme. Când bărbatul din fața ei începe să flirteze conștient, să flateze așa cum bărbații cred că pot flata o femeie, se apropie dezastrul. M. își pierde interesul, începe să fie agasată de asaltul acesta masculin și enervarea ei crește direct proporțional cu intensitatea flirtului. Devine, atunci, insuportabilă.
Modelul ei erotic (unul dintre ele) e Nick Cave. Nick Cave și P. J Harvey, cântând împreună Henry Lee. În starea potrivită, M. poate privi la nesfârșit videoclipul acesta, în tăcere, cu ochii umezi, bărbia sprijinită pe genunchi și țigara în mâna dreaptă. Îmi spune că există acolo o tensiune subtilă între calmul cu care melodia curge și vocea lui Nick, ușor distantă, sarcastică. Apoi, P.J Harvey, cu erotismul ei rece, potențat de o voce în deplin acord cu cea a partenerului ei… O ascult compătimindu-mi condiția; femeile sunt complicate. Prea complicate…”