A mai rămas doar o picătură de sudoare ce cade grea pe fruntea mea rece. Timpul mă presează necontenit, nu vrea să mă aştepte şi nu înţelege că încă nu sunt pregătită pentru ce-mi rezervă el. Eu doar visez că voi reuşi cumva să-l păcălesc ţintuindu-l în loc, dar speranţa mea moare pe zi ce trece.
Am 26 de ani şi parcă aş avea 50(cică se numeşte vârstă spirituală). Habar nu am de ce. Mă privesc din afară şi încerc să mă descriu aşa cum ar face un scriitor cu unul din personajele cărţii sale. Încep prin a spune că sunt o fiinţă minionă care seamănă de multe ori cu o păpuşă fragilă. Aş remarca totuşi cu ochiul unui critic sever că la 1,50m pe care-i am sunt destul de puternică, pentru că de multe ori am făcut faţă mai bine decât multe alte femei loviturilor vieţii, asta însemnând într-adevăr că esenţele tari se pot ţine în sticluţe mici. Pe de altă parte corpul meu arată destul de bine, în special când mă obosesc să-l pun în valoare deşi ce-i drept fac asta destul de rar, nu de alta, dar sunt o fire modestă şi consider că omul trebuie judecat în primul rând după caracterul lui şi nu după înfăţişare. Tot venind vorba de caracter sunt de cele mai multe ori prizoniera propriei mele firi capricioase. Îmi plac lucrurile mărunte, detaliile, pentru că am devenit cu toţii atât de superficiali încât nu mai ţinem cont de ele deşi acestea ne dau farmec vieţii noastre searbede.
Îmi plac bărbaţii cu personalitate dar care ştiu să ofere tandreţe atunci când este momentul să o facă, asta însemnând că trebuie să fie în stare să simtă momentul. Îmi plac băbaţii care ştiu să aducă flori şi atunci când nu este vreun eveniment deosebit, care ştiu să fie lângă iubită sau soţie atunci când este însărcinată şi corpul ei a luat amploare, care au grijă de corpul şi de spiritul lor, care sunt în stare să facă şi altceva în casă în afara cititului ziarului şi a privitului la televizor, îmi plac băbaţii care sunt bărbaţi în adevăratul sens al cuvântului (urăsc beţivii, proştii, mincinoşii, leneşii, degradaţii, zgârciţii, afemeiaţii şi miorlăiţii).
Sunt copilăroasă şi totuşi matură atunci când vine vorba de lucruri serioase, sunt visătoare (visez de cele mai multe ori bărbatul care îmi va fi alături o viaţă întreagă „la bine şi la rău„) dar când vine vorba de serviciu am picioarele bine înfipte în pământ. Bărbaţii îmi spun că sunt frumoasă şi la chip şi la spirit dar…există şi un dar, eterna întrebare îmi scrijeleşte creierul cu o răutate de nedescris : Ce aştepţi de la viaţă ? E greu de spus dar în câteva cuvinte pot spune că doresc de la viaţă puţinul pe care ni-l dorim fiecare din noi, adică o familie, o casă şi un job bun. Şi totuşi parcă familia este cel mai greu lucru de realizat. Oare de ce? Asta sunt eu, mai bună şi mai rea, că de, nu am cum să fiu perfectă şi cred că undeva în lumea asta mă aşteaptă cineva…pe care sunt nerăbdătoare să-l întâlnesc…dacă nu cumva o fi chiar lângă mine şi nu-l văd datorită lumii inodore şi incolore în care trăiesc alături de ceilalţi, fiind împinsă de o societate de 2 lei care ne sfidează fără a ne oferi dreptul la replică…
Cândva credeam că pot schimba lumea dar ce păcat…de fapt era doar o amăgire pentru că, doar cu o floare nu se face primăvară, iar acum într-un târziu recunosc obosită fiind de lupta necontenită, că m-am dat bătută şi că nu fac altceva decât să iau totul ca atare fără a mă împotrivi…viaţa e dură şi totuşi vreau să cred că o voi învinge, iar la sfârşit voi privi în urmă cu un surâs ironic spunând: „Eu am câştigat, tu ai pierdut!”.

Gazduire Oana Moraru!

Ieri a fost o zi minunata…inca de la primele ore soarele m-a trezit cu o mingiiere pe obraz si mi-a dat un brinci sa ma scoata afara din casa !!!
Credeam ca te poti bucura de o astfel de zi numai intr-o companie potrivita : cu prietenii sau sufletul pereche dar …am realizat ca o pot face si de una singura.
Am colindat pe strazi, prin magazine, prin parc…am savurat o inghetata…mi-am incintat ochii cu si cu …am impartit un covrig cu porumbeii si vrabiutele din Cismigiu …mi-am stresat timpanele cu chilalaul copiilor de pe alei…mi-am oferit niste clipe ( ore ) pentru mine !
In aceasta dimineata am citit blogul Andromedei si am realizat ca tot ce am simtit e in antiteza cu ce se spune acolo…am fost invatata sa ma gindesc si sa iubesc pe cei din jur dedicindu-ma lor si lasindu-ma pe mine pe un plan secund iar acum redescopar bucuria de a fi EU pe primul plan …si e minunat !!!
Nu o sa ma simt vinovata pentru asta !

O saptamana minuntata s-aveti!

Astazi facebook-ul mi-a stricat ziua…

Am colindat ceva vreme ( primavara e izvor de nostalgie ) in cautarea unor fosti colegi de liceu…cu colegele e mult mai greu : s-au maritat (au schimbat numele ) au mai adaugat niste kg …niste riduri, niste cearcane…

Din pagina in pagina ( potzi pierde si un an navigind ) am dat de o fosta colega peste care timpul se pare ca nu si-a pus amprenta …

Cit ar fi genetica de darnica, cit ar fi el de photoshop…arata traznet !!!singura mea scapare ( ca sa nu intru intr-o depresie profunda ) ar fi ca, poza datata 2012, sa fie din 2002.

Stiu ca grijile si problemele ne afecteaza si ne marcheza diferit…stiu ca prioritatzile difera de la om la om ( si nu m-am considerat niciodata o prioritate ) …stiu ca important e sufletul…stiu ca tineretzea reala e cea a psihicului…dar nu pot ramine indiferenta la ridurile dintre sprincene si nici la alte mici/ mari amanunte numai de mine stiute !!!

Imi propun ( si sper sa ma tzin de cuvint ) ca in acest an sa ma rebranduiesc din temelii …am zis !

Gandul ii zbura la tot felul de lucruri.…ii era necaz pe toata situatia aceasta care ii zgandarea fiinta…care ii topea sufletul parca acum.Ajunsese intr-un punct in care nu stia daca ii era mai bine cu el …pentru cateva ore la intervale lungi de timp….sau fara el.De fapt era cu el in fiecare zi,vorbind la telefon ore,se simteau aproape cu sufletul….dar intalnirile dintre ei erau odata la o luna,pentru cateva ore…distanta si statutul lui de barbat casatorit le ingradea acest lucru.Realiza acum ca ii faceau rau aceste intalniri,pentru ca nu ii placea despartirea.Simtea ca ceva din ea se duce cu el atunci cand pleca de la ea si ii taiau orice posibilitate de a putea sa fie cu altcineva.Trairile alaturi e el erau atat de puternice incat nu ii mai lasau nicio sansa altcuiva sa poata sa ajunga la sufletul ei.Si asta pentru ea ajunsese sa fie un lucru rau….cu el nu va putea sa fie niciodata asa cum si-ar fi dorit,in fiecare zi….dar nu putea sa fie nici cu altcineva atata timp cat il iubea pe el si pastrau vie aceasta dragoste.Stia ca o iubea…poate si-ar fi dorit cateodata, in egoismul ei ei….sau in naturaletea Iubirii…ca el sa faca mai mult pentru a putea sa fie cu ea.O durea cateodata faptul ca nu era totul asa cum si-ar fi dorit dar se trezea intotdeauna la realitate si isi spunea ca niciodata fericirea nu trebuie sa ti-o cladesti pe nefericirea altora.Pentru ea era clar ca nu ar sta langa cineva care ar face-o nefericita dar cand venea vorba de el,nu putea sa gandeasca ca i-ar putea cere asa ceva,nu i se parea drept.
Si atunci ce anume astepta?Singuratatea si departarea de el inceapeau sa o apese tot mai rau…si era si mai rau dupa ce se intalneau.A incercat sa puna capat de cateva ori…iar el a intors=o din drum..el si iubirea!Nu era genul care sa iubeasca pe cineva si sa fie cu altcineva….nici acela de a insela atunci cand avea o relatie….pentru ea erau doar doua posibilitati.Sa accepte in continuare sa=si urmeze inima……sau sa-si asculte ratiunea si sa fuga cat mai departe de el!NU stia insa ce sa aleaga….era in impas!
Eu una…nu o pot ajuta.nu stiu cum……..nu pot da un sfat…
Voi stiti?

Am observat ca, in general, femeile considera sexul ca pe un favor pe care il fac barbatilor, sau o modalitate prin care sa ii manipuleze. Da, barbatii pot fi manipulati prin sex, pana la un anumit punct; pana cand incearca toata Kamasutra(sau doar partea care le place) si epuizeaza majoritatea locatiilor incitante. La urma urmei, si soarecele se satura de aceeasi gaura… Revoltatoare mi se parea atitudinea feminina in ceea ce priveste poftele carnale. Majoritatea isi reprina dorintele sexuale, de parca lor nu le-ar place sexul, de parca nu ar astepta cu sufletul la gura orgasmul, sau de parca nu le-ar excita chiar si simplul gand ca vor simti pielea calda a barbatului. Toate zic sus si tare ca sexul e prea animalic, iar ele sunt niste fiinte prea gingase si firave pentru a face sex de placere. Isi cauta scuze in faptul ca barbatul este condus de instincte carnale mai mult decat noi, si aduc mereu argumentul “Fac dragoste cu iubitul meu pentru ca LUI ii place.” Nu draga! Faci sex cu iubitul tau pentru ca si tie iti place! Daca nu iti placea cum se descurca in pat, il paraseai sau il inselai. Nu mai fiti ipocrite! Sexul e jumatate din relatie pentru ca si femeilor le place sa isi petreaca noptile in pat, insa sa nu doarma. Nu iti pierzi feminitatea daca recunosti ca ai nevoi si placeri fizice, asa cum nu devii fata cuminte daca spui ca sexul trebuie facut doar pentru reproducere. Daca Cenusareasa ar fi existat in realitate, ar fi avut relatii sexuale cu printul de dinainte sa isi piarda pantoful, iar Rapunzel si-ar fi rasplatit eroul salvator cu un climax. Sexul nu e un subiect tabu, din contra, e cel mai comun pentru ca toata lumea are parte de el, toata lumea discuta despre el si toata lumea si-l doreste. Iti cunosti partenerul abia cand ajungi in pat cu el, pentru ca acolo dispar inhibitiile si regulile sociale, dispar conditiile impuse de religie, dispare tot si ramane doar placerea. Sexul nu are moralitate, nu are bariere si nici reguli. Are doar pasiune si placere…

O stii…nu pe ea in sine, ci tipologia ei. Este femeia care, pare, ca nu poate oferi iubire, ci doar sex. Sau barbatii o percep in felul acesta. Iti vine sau nu sa crezi, orice barbat are contact cu o astfel de femeie, in anumite circumstante. De ce? Pentru ca ea este ca o pastila pentru durerea de cap: o consumi cand te doare capul, insa cand nu ai nicio durere, nu vrei sa stii de ea. Cand barbatul sufera, ori merge la baut cu prietenii, ori apeleaza la o femeie de unica folosinta, in speranta ca ii va trece durerea ce o simte in suflet. E o logica atat de ciudata, e ca si cum ai vrea sa iti potolesti setea, inotand in apa, insa niciodata band din ea. Ea, femeia de unica folosinta, nu isi doreste alt statut, nu isi doreste sa devina o iubita, nici macar o amanta. Nu isi doreste mierea si pelinul unei relatii pentru ca a fost, candva, ranita. A suferit atat de tare, incat si-a jurat ca nu va mai lasa pe nimeni sa ii calce sufletul cu bocancii. Ii va obliga pe toti sa stea la usa, si niciunul sa nu intre. Stie ca va fi damnata de societate, respinsa si hulita, dar toate astea ii produc o suferinta mai mica decat suferinta unei relatii. Este modul ei de a se apara, si de a evita sa ii fie gasit calcaiul lui Ahile. Barbatul o foloseste o data, in speranta ca va uita…si nu uita! Apoi, va apela la alta femeie de unica folosinta, crezand ca, daca umple golul din pat, il va umple si pe cel din inima. Se va trezi la un moment dat inconjurat de femei de carton, femei-pilula, ce incearca sa il atraga intr-o lume sodomica, o lume in care golurile din suflet sunt umplute prin placeri carnale. Nu va mai diferentia cosmarul, de realitate, noaptea, de zi, albul, de negru. Pentru ca este prins intr-o lume crunta, din care e greu sa scapi….