Sunt unii…Sunt unii dintre  barbati carora le plac fustele pana la genunchi sau mai lungi, tocmai pentru ca e un mister de care nu se pot bucura chiar toti trecatorii…..Sunt barbati care n-ar intorce capul dupa o pereche de buze carnoase, sani mari sau fese bombate , pentru simplul motiv c-ar putea iubi o femeie oral, intre sani sau pe la spate si din alte considerente……Exista barbati care-si fac profil pe site-uri ca acesta si nu abordeaza neaparat femei din judetul lor, semn ca ‘ea” e una la un milion iar orasul e prea mic….
Naiv
Mi s-a intamplat sa discut cu aceeasi persoana, in acelasi timp, si pe site si pe mess, eu avand identitati diferite. Pe mess imi spunea ca n-a mai intalnit pe nimeni asa special iar pe site ca inca nu i-a atras nimeni atentia. Mi s-a raspuns la „buna ziua” cu „nu fac anal”,…..am fost abordat de barbati sa facem schimb de ID-uri ale unor femei care si-o „trag” bine,……am spus unei tipe ,ce pretindea ca n-a avut experiente extraconjugale, ca am facut sex in toamna cu ea….si mi-a insirat 4-5 nume in speranta ca m-ar nimeri,….am fost rugat sa tin locul sotului pana ce acesta se intoarce din Spania de la capsuni…..Nu judec pe nimeni, nu sunt nici eu „usa de biserica”.Sa vreau si n-am cum sa fiu naiv. Stiu toata mizeria, cunosc natura umana.

„…suntem gata sa-L exploatam si pe Dumnezeu.”  O afirmatie categoric reala, cat se poate de reala DEJA . Am cunoscut „propovaduitori” ai Cuvantului Domnului care, in particular, dupa sedinte de oratorie searbada adresata unor ignoranti disperati, mergeau la Banca sa depuna cotizatiile sau pretul biletelor platite de acestia pentru conferinte, bani personali, desigur ! Am ndraznit de mai multe ori sa cer sponzorizare pentru familii aflate in mare nevoie, rapunsul a fost intotdeauna invariabil : „Sa vina si sa asculte, altfel nu vad un leu!”. Superb, nu ? Mulltumesc parintelui Pantelimon pentru vorbele intelepte….nu e suficient deloc, ratacirea este endemica astazi….din nefericire !

Imi pare rau ca la atatea idei, idei scrise si rostite, sufletul a vibrat doar la una singura… la aceea de propovăduitori falsi si folosire a credintei intr-un singur scop, cel al manipulării ..

Legile Torei au devenit baza tuturor legilor, deoarece acestea sunt legile de conectare naturale ale omului. Dacă evoluăm progresiv de la o maimuţă la o fiinţă umană, atunci ne apropiem, în mod natural, de respectarea legilor, sau, cel puţin aşa ar trebui să facem, chiar dacă nu reuşim, cu adevărat.

Aceasta înseamnă că sunt legile lumii superioare la care ar trebui, în cele din urmă, să devenim egali, şi legile naturii superioare sunt fixate. Treptat, omenirea începe să se trezească şi vrea să se comporte conform acestor legi şi să trăiască prin ele.

Este foarte dificil să spunem în ce măsură reuşim, deoarece oamenii nu au puterea să rămână la aceasta; este o putere pe care ei trebuie să o primească. Asta face înţelepciunea Cabala, ea dă unei persoane puterea de a îndeplini aceste legi. Nu putem realiza asta prin noi înşine, deoarece ele sunt opuse naturii noastre.

Totuşi, dacă o persoană foloseşte corect metoda Cabala, ea primeşte energie şi spirit pentru asta, şi atunci ea poate trăi conform acestor legi. În general, este o chestiune de educaţie. Trebuie să educăm, în mod corect, o persoană, astfel încât să o schimbăm, de fapt, să treacă de la o maimuţă, la o fiinţă umană. În prezent, comportamentul oamenilor este mult mai rău decât acela a unei maimuţe.

Maimuţele trăiesc conform legilor clare ale naturii la nivelul animal şi ele aplică regulile instinctiv. Prin urmare, nimic nu este bun sau rău, pentru că este natura lor.

Avem posibilitatea să acţionăm “pentru” sau “contra”, “în interesul” şi aşa mai departe. Asta înseamnă că ni se oferă un anumit nivel de libertate care ne permite să clarificăm în favoarea cui ar trebui să utilizăm aceste legi, în favoarea mea sau în interesul societăţii şi cum să devenim parte a societăţii, pentru a fi ca un întreg.

De obicei, vom alege în favoarea noastră şi nu ne vom gândi la faptul că, dacă ne conectăm la societate, toate problemele vor dispărea şi nu vor exista mai multe dileme. Aceasta este soluţia pentru viitor.

A sunat iarăşi deşteptătorul, ca o veste proastă: e vremea să nu mai visezi, să te târăşti afară din pat, să-ţi bagi picioarele şi restul componentelor sub duş, gândindu-te că, poate, o cafea îţi va face chinul mai suportabil. Pe vremuri, oamenii se bucurau de răsăritul soarelui atât de mult încât, în toate tradiţiile cunoscute, au compus şi închinat imnuri, rugăciuni sau ritualuri de mulţumire pentru ziua cea nouă.

Răsfoieşti, de-a lungul zilei, Internetul, în căutarea unor informaţii-bombă. Redactorii şi editorii tuturor mijloacelor de informare ştiu că ideile serioase, cu mult conţinut valoros, îi plictisesc pe oamenii acestor vremuri. Nu mă lua pe mine cu învăţături pentru viaţa de apoi! Zi-mi cine-a mai crăpat şi cum.

Pe stradă, faci totul să mai câştigi o secundă sau două la semafor, la trecerea de pietoni, între autobuze; la masă, arunci în tine orice „parascovenie” comestibilă cu condiţia să vină imediat, să o poţi înghiţi repede şi uşor (efectul acesta se obţine cu zahăr, sodiu şi grăsime, apropo), să arate bine; cu partenerul de viaţă schimbi câteva vorbe pe zi…

Pe vremuri se spuneau rugăciuni de călătorie, se mulţumea lui Dumnezeu pentru mâncarea la a cărei preparare se petrecea o vreme consistentă, ca să conţină nu doar cele bune sănătăţii, ci şi dragostea gătitului, care se simte în gust. Şi îmi imaginez că divorţurile erau mai puţine şi din cauză că oamenii aveau răbdare unul cu celălalt, că se iubeau mai mult în adevăratul sens al verbului.

Acum totul se petrece ca şi cum lumea s-ar sfârşi mâine. Unde ne grăbim? Pentru ce idealuri vindem darul zilei de astăzi? Pe câţi arginţi ne târguim sănătatea şi dragostea? Eu cred că dacă nu reflectăm îndeajuns la ce ni se întâmplă, dacă nu facem efortul conştient de a reţine lecţia fiecărei zile şi dacă nu ne acordăm un timp special pentru a fi recunoscători (a recunoaşte şi a mulţumi pentru bucuriile simp