Viata ta arata astazi exact asa cum ti-ai creat-o pana in acest moment.
Gandurile tale (constiente si inconstiente) au determinat alegerile tale, iar alegerile tale ti-au modelat comportamentul si actiunile.

Daca nu-ti place cum arata viata ta acum, observa care sunt acele ganduri (credinte limitative, frici, prejudecati, s.a.m.d.) care te-au determinat sa ajungi in acest punct, renunta la ele si inlocuieste-le cu altele cu care simti ca rezonezi.

Am votat in Bucuresti, intr-o scoala de cartier, pentru ca duminica am fost la o amica.

Asadar, scria pe gard ca e o scoala in proiect „Eco”, desi prin curte erau o groaza de peturi si hartii neadunate.
La intrare, usa inchisa a directorului pe care se labarta un minimal program de „audiente”. M-am mai uitat inca o data in dictionar ca sa ma conving cat de formal, rece si distant trebuie sa sune asta parintilor.
La intrarea profesorilor tronau trei „proiecte” din carton prafuit; pe culoare, imaginea peretilor inconjurati de vesnicul „brau” de vopsea bej-maronie care „merge la jeg” si… pe urma, sala de clasa, cu peretii goi; un singur poster stramb desenat de copii – ceva cu Uniunea Europeana. 
Am „dat” cu stampila, cu speranta ca URA si DEZBINAREA ultimului deceniu. Nu stiu cati dintre cei veniti acolo de dimineata au ochi sa vada  peretii scolii sau inima sa simta golul dintre ei.

Pe 13 septembrie s-a scris, în urmă cu 166 ani, o pagină de onoare și demnitate de către pompierii care au luptat în Dealul Spirii cu armata otomană.
De aceea, vreau să transmit, de Ziua pompierilor din România, tot respectul meu pentru devotamentul, curajul și profesionalismul de care dau dovadă în fiecare zi pompierii din aceasta tara. Faptele vorbesc de la sine, iar acest lucru se poate vedea în gradul de încredere pe care Inpsectoratul pentru Situații de Urgență îl are în rândul cetățenilor.
Din păcate, nu am putut onora invitația ISU , la activitățile organizate azi, 12 septembrie, în cinstea sărbătoririi a celei de-a 166-a aniversări a Zilei Pompierilor din România, însă vreau să îi felicit pe pompierii  și să le urez un călduros: ”La mulți ani!”

Increderea in sine, imaginea de sine, stima de sine si respectul de sine se bazeaza toate pe congruenta dintre ceea ce gandesti, spui si faci.

Pentru ca sa ai incredere in propria ta persoana este necesar sa poti sa te bazezi pe tine insuti si pe fortele tale. Daca iti spui ca vei face ceva, fa acel lucru. Daca iei o decizie, respecta decizia pe care ai luat-o. Nu amana, nu-ti gasi scuze, ci respecta cuvantul pe care ti l-ai dat tie insuti. Cea mai importanta relatie pe care o ai in viata este cea cu propria ta persoana, asa ca nu te dezamagi… increderea de sine se construieste pas cu pas si este rezultatul actiunilor pe care le faci, dupa ce ai decis ca vrei cu adevarat sa faci un lucru.

Un alt factor important este ca atunci cand iei o decizie, asigura-te ca este o decizie rationala si constienta, nu luata in graba sau sub imperiul emotiilor de moment. Sunt sanse mari sa nu respecti o decizie pe care o iei atunci cand simti emotii puternice, sau date de o anumita conjuntura. Iar de fiecare data cand nu respecti o promisiune pe care ti-ai facut-o, increderea ta in sine are de suferit.

In relatiile cu alti oameni, daca doresti sa fii o persoana respectata si de incredere, care este perceputa ca fiind verticala si pe care te poti baza, fa promisiuni doar daca le poti respecta. Nu te lasa fortat sa spui ca vei face un lucru daca stii ca sunt sanse sa nu-l duci la indeplinire, nu promite doar ca pe moment sa da-i bine in ochii altora, iar apoi sa dezamagesti pentru ca nu faci ceea ce tu ai spus ca vei face.

Pentru ca alti oameni sa poata avea incredere in tine si poate chiar sa te priveasca ca pe un lider, fa ceea ce ai spus ca vei face. Intotdeauna. Fara scuze, fara explicatii prin care incerci sa justifici de ce nu ai facut un lucru. Desi poate ca oamenii te vor intelege, in interior vor fi dezamagiti de tine si nu vor mai avea incredere in cuvantul tau… si astfel toata lumea are de pierdut.

Fa ceea ce gandesti si spui, fii o persoana verticala care are incredere in sine si inspira incredere si celorlalti.

Sursa: Ursula Snyder;facebook.com

Programul meu aiurea si gropile din oras tenteaza politistii in a ma trage pe dreapta si a-mi testa alcolemia la ora 01 cand doar eu si luna mai suntem prin oras.
Sincer, m-am saturat de chestia aia de plastic sigilata pe care mi-o da sa o montez cu manuta mea pe echilotest. Parca e un prezervativ pe care ti-l da partenerul si iti spune:”Vrei sa-l pui tu?” Exact asa a spus si politaiul:”Vreti sa-l puneti Dvs?” Va puteti inchipui cum ma simt in momentele acelea? Nu de alta…dar, eu nu folosesc prezervativ. 🙂
Trece putin timp de la o testare la alta, tinand cont ca strabat doua municipii in fiecare noapte.
In noaptea asta mi-a sarit mustarul cand m-a intrebat daca sunt de acord sa suflu in fiola. Avusesem o zi nasoala. M-am trezit de dimineata si nu apucasem sa fac mai nimic prin casa din cauza ghivecelor mele cu flori pe care am reusit cu greu sa le atarn pe balcon si sa plantez doua muscate. La ora 15.15 am plecat de acasa sa platesc taxele comune. Am stat aproape jumatate de ora la rand, ascultand povestile pensionarilor. Era ora 15.45 cand am iesit din orasul aglomerat facand jaloane printre gropi si masini ale scolilor de soferi. Intarziasem la servici. No, mare paguba! 🙂
Ziua mi-a fost data peste cap din cauza volumul mare de lucru si intarzierii colegilor de pe trasee. Va inchipuiti ce „draci” aveam daca la ora 22.30 i-am dat un mail la sefu si i-am spus ca maine il astept la birou ca avem de discutat.
Plec la ora 00.15 din Deva….ajung in Hunedoara si la 200 m de casa…politia ma trage pe dreapta. Doi elevi ai scolii de politie(nici macar nu s-au prezentat), imi cer actele. Saracii…mai sa le scape pe jos de emotii. Am vrut sa-i intreb daca sunt primul conducator auto pe care-l opresc….m-am abtinut. Insa, cand mi-au cerut sa suflu in fiola, am intrebat:”De ce eu?”….cred ca am intrebat in soapta…pentru ca mi-au spus:”Ati spus ceva?”. La care le-am raspuns:”M-am saturat de fiole. Oare de ce trebuie sa pierd timpul aproape saptamanal cu suflatul in fiola? Ba ma opreste politia din Hunedoara, ba cea din Deva.” Mi-a spus:”Nu sunteti obligata sa suflati” La care am raspuns(parca mi-o amintesc pe Anamaria Ferentz):”O sa va faceti de ras”…luand din mana sa plasticul acela ciudat si echilotestul. Am suflat…normal, alcolemie 0,00…de unde naiba alcool la acea ora? Beau rar…de obicei in weekend, si nu cred ca beau intratat incat sa-mi iasa la alcool test.
Am zambit spunandu-le o noapte linistita si servici usor. Ce puteam sa mai spun cand luasem nota 0? 🙂
Ajunsa acasa…mi-am pus cam 50-60 ml de tuica adusa de la Bistrita…doar am luat examenul. 🙂
Aaaa…si sa nu uit…mereu se uita ciudat la mine..din cauza ca permisul auto si C.I.-ul nu seamna cu originalul…eram blonda cu parul lung….acum mi’s satena si am parul scurt. Chestia cu „samana cu originalu” vi-o spun alta data.

… tii un om de mana, sa priviti amandoi in zare si sa vedeti cu totul altceva. Si fiecare e in stare sa jure cu mana pe inima ca ceea ce vede el e Adevarul. De aici incepe totul sa se rupa. Pentru ca poate la inceput este fascinant sa traiesti langa cineva a carui realitate nu coincide cu a ta, dar dupa un timp nu face decat sa duca la dezastru. Nu degeaba se spune ca cine se aseamana se aduna. Oamenii care vad diferit ajung sa se indeparteze. Se indeparteaza de buna voie si nu pentru ca sunt impinsi la distanta de celalalt. Se indeparteaza fugind cu adevarul lor strans la piept pentru ca cea mai importanta persoana e cea din oglinda, nu cea de langa tine. Si incep sa cred ca toata dragostea aia despre care mi s-a vorbit in ultima vreme nu e decat un basm pentru oameni mari care au o nevoie disperata de a crede in ceva.

… imi place sa privesc oameni pe care nu ii cunosc, mai ales daca ei nu imi observa prezenta. E ca si cum personajele unei povesti prind viata in fata mea. O poveste inventata de mine, in care ei sunt oricum as vrea eu. Sigur, n-am idee cine sunt ei de fapt, nici nu cred ca vreau sa stiu, dar sunt personaje in povestea mea.

M-am intrebat de multe ori daca se gandeste cineva asa si la mine… daca imi urmareste gesturile si imi ghiceste gandurile cineva cu o imaginatie la fel de intortocheata ca a mea. In viata reala, acest joc ar putea fi considerat hartuire, mai ales daca esti prea insistent cu privirile, dar mie nu-mi place sa pun bariera intre realitate si fantezie. Asta ar insemna poate sa ma rup complet de realitate, inca mai sper ca le pot avea pe amandoua…