Let it be, let it be…
Nu inchidem usile in urma noastra, ne am obisnuit doar sa le apropiem usor. Le lasam intredeschise si, din cand in cand, o rafala de curent ne face sa mai aruncam cate o privire peste umar.
Acolo sunt toti cei pe care nu i lasam sa plece. Cand se smulg, fortat, din bratele noastre inclestate, vor lua cu ei fragmente din noi. Le am dat, de bunavoie, bucati de suflet cat timp au fost chiriasii inimilor noastre, si uitam sa le mai luam inapoi cand ne fac cu mana din prag. Cei care vin ulterior, si care n au nicio vina, ne gasesc tot mai goi, mai dezradacinati, mai in deriva. Ne gasesc ca pe niste case bantuite de fantomele celor care ne au intalnit mai devreme. Si pentru ei ne a mai ramas de dat doar saracia unui suflet vandalizat de cate o speranta esuata in drumul spre marea iubire.
Cel mai greu pe lumea asta mi a fost sa raman la fel. La fel, indiferent din ce parte bate vantul, indiferent daca ploua sau e soare, si indiferent daca dimineata ma intampina cu oameni care vor sa mi intre in viata, sau cu oameni care vor sa iasa din ea.
Si ma gandesc uneori c ar fi mai corect sa ne indragostim cu ficatul, nu cu inima. Pentru ca ficatul nu doare niciodata, asa cum iubirea nu doare. Ne dor orgoliile noastre ranite, ne dor asteptarile noastre nematerializate, ne dor proiectiile asupra a ceea ce ne am dorit sa traim, si ne doare, in general, piesa de teatru regizata de noi, dar cu actori nepotriviti. Dar dragostea adevarata nu doare. E singura pentru care merita sa lupti, dar e singura pentru care nu va trebui niciodata s o faci. Pentru toate celelalte insa, mie mi rasuna in minte versurile celebre ale lui Beatles: „let it be, let it be…”
Garanţia reciprocă a bunei dispoziţii
Singura noastră problemă este stabilirea unei conexiuni potrivite. Pentru moment, nu suntem conectaţi deloc, dar când conexiunea devine mai puternică şi mai precisă, vom avea nevoie să ştim cum să o realizăm.
Să presupunem că am milioane de şiruri de caractere de alăturat şi tu dispui de milioane de şiruri de alăturat şi trebuie să ştim cum să le unim corect, care şir se conectează la altul, în ce frecvenţă şi când, în ce ordine şi secvenţă.
Esenţial este a se simţi importanţa obiectivului. Garanţia reciprocă este sentimentul interior care ar trebui realizat, ce determină starea interioară a noii realităţi. Nu este doar un punct de conexiune între noi, se lărgeşte apoi şi devine un punct al noii realităţi. De aceea, avem nevoie de sentimentul importanţei care ne dă atât de mult şi care susţine şi favorizează punctul garanţiei reciproce, care devine mai târziu garanţia reciprocă între mine, care include întreaga lume şi Creator.
Este importanţa obiectivului, importanţa grupului şi importanţa prietenului. Trebuie să precizez constant lucrurile, să ştiu ce am nevoie în scopul de a creşte ideea de garanţie reciprocă la un moment dat: ce este redundant, adică ce nu am nevoie.
Importanţa muncii trebuie să fie mare şi noi trebuie să o evocăm în fiecare prieten.
În cele din urmă, ne întoarcem spre măreţia grupului care trebuie să impresioneze pe toată lumea într-un mod diferit, aprinzând gelozia, pasiunea, o dorinţă de respect, de control, cu alte cuvinte, folosind toate mijloacele pentru a ne încuraja şi a ne agita. Astfel, toată lumea ar trebui să muncească asupra tuturor. Garanţia reciprocă începe atunci când văd că este responsabilitatea mea ca prietenul meu să fie într-o stare de spirit bună fiind printre noi şi apoi, această garanţie reciprocă se dezvoltă tot mai mult.
Creatorul “a neglijat”, “a ratat” sau “a lăsat ceva nepotrivit”?
Introducere la Cartea Zohar: Atunci când examinaţi cele trei stări de sus, veţi găsi că una o necesită pe cealalaltă, într-un mod în care, dacă una ar trebui să fie anulată, celelalte ar fi anulate.
Plângerea cea mai frecventă şi de înţeles împotriva Creatorului este: De ce nu a creat El totul în forma finită? Aparent, aceasta era mai uşoară? De ce are El nevoie ca noi să suferim şi astfel, conştient sau inconştient, să-L blestemăm drept cauza suferinţei noastre? De ce El nu ne-a creat perfecţi, ci complet opus? De ce trebuie să ne dezvoltăm din rău în rău şi să recunoaştem asta iar şi iar? Devenim atât de conştienţi de acest lucru, încât ne provoacă disconfort şi devine rutină.
Poate Creatorul “a neglijat”, “a ratat” sau “a lăsat ceva nepotrivit”? Cum pot să provină din perfecţiune astfel de acţiuni imperfecte? “Plângerile clienţilor” sunt destul de exacte.
Pe de altă parte, dacă încercaţi să priviţi problema din partea Creatorului: de fapt, de ce are El nevoie să creeze cele trei stări ale creaţiei şi să ne conducă prin calea unei mari suferinţe de la prima la a treia stare? Cum a putut să devină posibilă starea a doua, căderea din Infinit în lumea noastră care este cea mai rea şi contradictorie pe care o reconstituim? Cum poate El să gestioneze toate aceste sisteme, să fie inclus, “îmbrăcat” în ele, pentru a manifesta diferite forme de relaţii şi a ne da lecţii?
Înţelegem că părinţii din lumea noastră nu au de ales deoarece, aşa cum este spus:”impulsul din inima omului este rea din tinereţea sa”. Aici, rigoarea în ceea ce priveşte copiii este necesară. Dar, de ce Creatorul Atotputernic a recurs la astfel de metode?
Pe scurt, toate întrebările cheie referitoare la fiinţa creată se concentrează pe cele trei stări, pe spirala de perfecţiune (1) prin sistemele lumilor (2) la perfecţiune (3) şi, acolo este problema de viaţă şi de moarte, problema suferinţei, complet separată de conştiinţa spirituală. Noi nu putem justifica acest lucru cu mintea noastră.
Totuşi, dacă înţelegem adevărata relaţie dintre cele trăi stări, vom rezolva toate ptoblemele similare, elaborarea unei abordări sistematice pentru ele, atunci când ele se vor înfăţişa în faţa noastră. De fapt, Creatorul a creat prima stare perfectă, unică. Este imuabilă; nimic nu se petrece în contradicţie cu perfecţiunea. Totuşi, această perfecţiune nu se dezvăluie în Creator, ci în fiinţele create care primesc şi doar în starea lor interioară pe care o numim “a treia”. În prima stare, fiinţele create nu se simt deloc, ele nu există cu adevărat. Ele încep să se manifeste ca existente în măsura în care ele ating perfecţiunea. Trecând de starea actuală şi atingând gradele spirituale, în aceeaşi măsură, ele simt existenţa lor până ce urcă la înălţimea lor, la egalitate cu Creatorul.
Astfel, perfecţiunea inerentă în prima stare decurge din a treia, în care fiinţa creată o atinge. Dar la început, ele reprezintă un mic Reshimot, potenţial şi trebuie să treacă printr-un anumit proces pentru a ajunge, în final, la perfecţiune. Acest proces este a doua stare.
Evitând destinul fatal
Cred că, în zilele noastre, o persoană trebuie să aibă o înțelegere clară a ceea ce se întâmplă în lume. Absoarbe un fluviu de informații despre dezastre naturale, evenimente tragice și probleme sociale, și totuși nu are o imagine clară asupra a ceea ce se întâmplă.
Bineînțeles, trebuie să vedem întregul sistem în general. Dar o persoană de azi nu simte frica universală pentru viitor. Pentru asta, trebuie să fie la un nivel complet diferit, să aibă o privire asupra lumii mai largă, și să fie în stare să vadă orizonturi îndepărtate. După părerea mea, această teamă va apărea în oameni simpli când natura va începe să ne trezească prin dezastre naturale care vor zdruncina o persoană: Ceva fără precedent se aproapie de tine și nu ești capabil să îl eviți.
Este posibil să îl îmblânzești sau să-l camuflezi cumva, să fugi sau să te ascunzi de ceea ce se întâmplă într-o societate. O persoană nu se simte deocamdată ca un iepure prins la colț de un șarpe boa care se apropie. În această stare, nu vom fi capabili să facem nimic pentru că natura însăși ne va zdruncina pentru a aduce conștientizarea a faptului că toate acestea reprezintă destinul fatal și crud. Este de dorit ca persoana să își dea seama de această imagine nu la momentul acțiunii înseși, atunci când dezastrul este deja de neevitat, ci înainte, pentru a-l descrie și pentru a înțelege cum să-l evite.
Trebuie să arătăm toate acestea în manualul de Educație Integrală, vorbind despre natura însăși a egoismului și despe cum în lumea noastră nu putem să-l îndreptăm nicicum pentru că noi nu avem ustensilele pentru asta. Suntem ghidați de dorința de a umple, de a ne sătura, chiar pe socoteala celorlalți. Sau vrem pur și simplu să-i umilim pe ceilalți din moment ce atunci când ne ridicăm deasupra lor, ne simțim mai confortabil. Aceasta este o forță egoistă enormă care lucrează în toate sensurile.
Egoul este singura forță a naturii. Toate legile fizice, chimice, biologice și genetice derivă doar de la ego. Întreaga noastră lume este un mare ego. Aceasta este dorința de a primi, de a fi umplut, dorința de a absorbi, de a fi întărit, de a ajunge la satisfacția maximă, și așa mai departe. În plus, simt în permanență și îmi măsor starea raportat la mediu. Dacă am un băț în mână și vecinul meu are două, sufăr deja.
Reiese din asta că nu există nicio putere în lume care să poate înfrâna cumva egoul. Deci unde este a doua forță care va fi gata să-l echilibreze? Asta este exact ceea ce trebuie noi să găsim.
Cineva poate să găsească această forță numai într-o societate organizată corect. Când o asemenea societate privește la tsunamiul care se apropie, începe să se unească astfel încât în cadrul conexiunii corecte dintre oameni, ei vor descoperi atributul altruist general, cu ajutorul căruia fiecare este inclus în ceilalți și devine un întreg colectiv.și această forță se va opune și va înfrunta atât egoul individual cât și pe cel colectiv. Când ținem în mâinile noastre cele două forțe și putem să le folosim în mod corect, vom ajunge la un sistem echilibrat, la relația corectă în ceea ce ne privește pe noi înșine, în ceea ce privește societatea, natura și lumea.
Spre cine ne întoarcem ?
Întrebare: Cum este posibil să explicăm unei persoane, de exemplu, că lipsa noastră de echilibru cu natura poate influenţa biosfera?
Răspuns: Creaţia întreagă este un singur sistem! Lumea este globală;toate sistemele sunt reciproc unite. Atunci când întrebaţi cum fiecare dintre noi influenţează mediul natural sau provoacă un tsunami prin gândurile negative, coborâţi la nivelul persoanei care spune:Explică-mi, de ce există un cutremur în ocean, de a venit un val să acopere pe toată lumea? Deisgur, nu-i putem arăta asta.
În ce mod este posibil să abordăm oamenii pentru a le arăta totul? Eu însumi mă regăsesc într-o dilemă totală. Prin urmare, este de preferat să-i abordăm altfel.
Atunci când privim societatea, vedem cum începe să sufere, cum vechea clasă de mijloc este gata să dispară progresiv, coborând spre clasa de jos şi clasa de jos este deja sub pragul sărăciei. Spre astfel de persoane ne întoarcem.
Ei nu sunt interesaţi de întrebări elevate, deşi pot fi oameni instruiţi, ci mai degrabă o existenţă normală, liniştită şi calmă care-i interesează. Viaţa i-a bătut atât de tare, încât ego-ul a redus câmpul lor de percepţie la o stare niminală: Dă-mi…Am interiorizat astfel de admiraţie şi un astfel de respect pentru America, în timp ce există 43 de milioane de americani ce aşteaptă un singur lucru, să mănânce un bol de supă gratuit şi să obţină un loc de dormit într-o cameră. 43 de milioane! În micul său cerc, persoana are nevoie ca totul să fie în regulă:să mănânce, să doarmă, să închidă ochii şi să nu vadă nimic. Oamenii care sunt aproape de această situaţie sunt mai sensibili şi absorb mai uşor metoda integrală pe care le-o aducem.
Întrebare: Dar, nu le aducem o formulă care este deja prea simplistă?
Răspuns: De ce? Sunt oameni normali care înţeleg şi resimt deja unde se îndreaptă omenirea. Şi astăzi, există mulţi oameni de acest gen! Nu sunt oameni care sunt născuţi în colonii (foşti deţinuţi) undeva, care au ieşit din peşteri sau au coborât din munţi, ei sunt oameni instruiţi, normali.
Italienii vor să producă brânza „La Marchesa” la Vâlcea
O companie italiană vrea să construiască în județul Vâlcea o fabrică de procesare a laptelui, cu tehnologia renumitei companii „La Marchesa”, unde să producă anual până la 2.000 de tone de brânză.
Președintele Consiliului Județean Vâlcea, Ion Cîlea, a declarat că a purtat o primă rundă de discuții cu italienii care vin din regiunea Caserta.
În primă fază, italienii s-au arătat interesați de potențialul zootehnic al județului, de numărul de bovine și de arealul unde sunt concentrate cele mai multe animale.
“Intenția declarată a investitorilor italieni este de a construi o fabrică în complex cu o fermă de bivolițe sau vaci, dar iau în calcul și organizarea unor centre de colectare a laptelui din fermele locale ale crescătorilor de animale, în așa fel ca fabrica să aibă asigurată materie primă pentru producerea anuală între 1000 — 2000 tone brânză”, a declarat președintele CJ, Ion Cîlea, pentru agerpres.ro.
Propunerea de reducere a comisioanelor…
Propunerea de reducere a comisioanelor interbancare la 0,2% pentru cardurile de debit şi 0,3% pentru cele de credit, loveşte în cei care finanţează majoritar economia şi frânează recuperarea decalajelor.
Afirmația îi aparține preşedintelui executiv al Asociaţiei Române a Băncilor, Florin Dănescu, care a criticat dur această măsură.
„Dacă orice tip de iniţiativă astăzi este, într-o formă sau alta, de a fi cu faţa spre electorat, cred că ar trebui să găsim soluţii pozitive şi de sprijinire a jucătorilor din economie. A sprijini jucătorii dintr-o economie nu înseamnă să încerci în momentul de dezvoltare a României, când trebuie să prindem din urmă tot felul de indicatori avansaţi faţă de cei ai României şi dacă găsim soluţii prin care să spunem jucătorilor dintr-o piaţă liberă cum să-şi stabilească costurile, cum să-şi structureze procesele, modele de business, eu cred ca nu este sprijinul pe care îl căutau jucătorii din economie să prindă din urmă economiile mai dezvoltate”, a afirmat Dănescu, citat de mediafax.ro.
O casa intr-o zi!
Casa are un design minimalist, dar oferă tot confortul necesar unei locuinţe pentru două persoane.
O echipă de arhitecţi spanioli au creat, anul trecut, un proiect de locuinţă modulară cu suprafaţa de doar 27 de metri pătraţi. Însă, în acest spaţiu şi-au făcut loc un open space cu living şi o bucătărie, un dormitor şi o baie. Cele trei încăperi fiind separate una de cealaltă şi oferind suficient spaţiu de mişcare, după cum arată un articol prezentat de siteul casadex.ro.
Proiectul de casă poartă numele APH80 şi i-a cucerit rapid pe mulţi spanioli. Casa este proiectată pentru a fi locuită de două persoane. Construcţia locuinţei se face în atelierele Abaton din Madrid, iar montajul în curtea clientul nu durează mai mult de 24 de ore.
Open space-ul casei modulare combină camera de zi cu bucătăriaCasa modulară este prevăzută cu un strat izolator de 12 centimentri şi este placată cu panouri din lemn de culoare gri. Atrage atenţia şi imensul perete de sticlă de la intrarea în spaţiul deschis împărţit de camera de zi şi bucătărie.
La interior, extrem de interesant este tavanul, realizat în coamă, cu o înălţime de 3,5 metri.
O astfel de casă costă, potrivit siteului constructorului, între 22.000 şi 43.000 de euro.
borceablog 