Intre două iubiri

Am descoperit pe cineva cu numele de Alina Dora, care scrie asa ceva:

„Între două iubiri,
dacă vreţi să aibă cineva grijă de sufletul vostru,
aduceţi’l aici –
la mine e cald, câteodată linişte, câteodată se deschide’n odaie mireasmă de brad,
la mine visele ştiu că nu e nevoie să fie mai mult decât vise,
nu le ceartă nimeni pentru neîmplinirea, pentru tristeţea, pentru durerea lor
de a nu se regăsi altfel, în parantezele pe care le’aţi încheiat;
între două iubiri nu mă tulbură timpul dacă vreţi să v’ascult,
să v’ajut să visaţi mai departe,

la mine în casă rareori e nevoie de timp,

uşa e închisă numai cât să nu pătrundă soarele prin perdele când dormi,
poţi intra când vrei, poţi ieşi când dorul de drum te opreşte să râzi, te înlănţuie şi te apasă,
poate doriţi o cafea, un sărut, o vorbă de bine,
poate vă gândiţi că uneori, chiar şi între două iubiri, parcă te încăpăţânezi să fii fericit,
parcă meriţi, măcar pentru frumuseţea de’a fi putut odată iubi,
pentru speranţa de a mai putea iubi vreodată,

la mine e loc pentru toate nedumeririle voastre,
le vom închide cu ale mele într’un sertar,
printre şosete cu fluturi şi ambalaje murdare de ciocolată;
la mine n’o să vă ceară nimeni să fiţi perfecţi,
decât dacă veţi rămâne mai mult, un an sau doi, sau o viaţă întreagă, sau poate nu una, ci două, o sută de vieţi;

între două iubiri vă dau un zâmbet mare cât răbdarea de’a o vedea pe Miruna crescând
şi de a’i scrie povestea înainte de a se naşte,

la mine seara se poate sta la poveşti, eu vă mai spun despre Miruna mea, voi mai tălmăciţi adevăruri ascunse despre mirunele voastre,
şi dacă vă supăraţi că scriu cu m mic, vă’ntreb cum aţi scrie voi despre refugiaţii pe care i’aţi găzdui,
cum le’aţi explica în cuvintele molcome ale acestei limbi
că şi cu dumnezeu aţi începe război dacă ar necăji’o măcar un pic pe Miruna,
că dumnezeu e şi el tot un fel de refugiat,
care se scrie singur cu literă mare,
aşa cum ar trebui să vă scrieţi de fiecare dată
visul pierdut, sufletul bun care n’ar trebui să încapă în condeiele altora –

ce ştiu alţii despre mirunele născute în voi?

între două iubiri, dacă vreţi, vă pot arăta cum miroase ploaia de la fereastră,
umbra unei flori pe perete, umbra unui dor mărunt pe trupul căzut al unui altul crescând,
vă pot învăţa cum să deveniţi invizibili şi cum să înţelegeţi că în parantezele din trecut nu veţi fi invizibili niciodată,

e un joc simplu şi tocmai de aceea are păcatele lui

– trupul meu gol în cearşaf e o prinţesă frumoasă –

între două iubiri mă întind punte peste golul lăsat de ce n’a putut fi,
atât cât sunt azi, la mine veniţi şi mă luaţi toată,
dacă vreţi, vă pregătesc la bucătărie iluzia unui cămin,
dacă vreţi, vă voi fi şemineu, flacără,

între două iubiri n’o să vă las să uitaţi atingerea sânilor în palma făcută căuş,
la mine e cald, câteodată linişte, facem dragoste
pentru visele noastre şi’mpotriva lor,
pentru că ne iubim, pentru că nu ne vom avea nicicând,
pentru că sunt lutul umed din care puteţi plămădi, curat şi nou,
minutul furat
în care a murit într’o zi frumuseţea furată.”

Sursa: Netlog

Anunțuri

Posted on Martie 24, 2014, in informatii utile. Bookmark the permalink. 2 comentarii.

  1. Doamne ce frumos scrie, dar cine-i tipa!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: