Circula entuziast în online scrisoarea unei învățătoare care cere părinților respect pentru că a muncit, a învățat, a stat noaptea să își scrie proiectele la facultate.

O fi învățătoare bună, nu știu, dar la capitolul „cerșim sau nu cerșim respectul” doamna nu trece clasa.

Să înveți, să cercetezi, să scrii proiecte, să stai noaptea cu burta pe o carte e unul din lucrurile normale pe care le fac, uneori, oamenii. Nu e o chestie wow care trebuie să țină prostimea la distanță. Creșterea intelectuală a fiecăruia e un act intim, personal, pe care îl îmbrățișezi fără să aștepți nimic în schimb: nici aplauze, nici respect. Școala pe care o faci ți se adaugă firii tale ca orice altă experiență. Respectul vine din altă parte. La bunica mea cu nici patru clase venea de la sine.

Read the rest of this entry →