Daca alesii Romaniei, in ultimii 26 de anii, s-ar fi lasat atinsi de emotie, asteptarile si recunostinta alegatorilor, podul increderii n-ar mai fi fost dinamitat! Cat de groasa a fost armura care le-a protejat insensibilitatea? Din pacate, nu furtul din banii publici ii exaspereaza pe oameni! De cate ori n-ati auzit „a furat, dar a si facut!”.…Ignorarea si lipsa de empatie pe care administratia a aratat-o fata de cetateni, au pus capac increderii. In Parcul Central, azi, am intalnit zeci de oameni luminosi, care vorbeau limba parintilor mei. Caldura lor mi-a potolit dorul de radacini, de bunica, de bunicul meu, de tatal meu! Spuneau ca nu vor sa le mai plece copiii… Rana abandonului este cea mai profunda! Stiau tot, citeau, erau informati! Dar cine i-a ascultat? S-a gandit cineva ca un Consiliu al Inteleptilor poate sa mute muntii cu blandete si tact, intr-o comunitate locala? Sunt zeci de oameni valorosi, dar uitati, pentru ca arivismul ingroapa valorile de vii! Reconstruirea puntii intre generatii e vitala pentru vindecarea noastra. Pentru normalitate!