A fi bun inseamna de multe ori ca nu stii sa iti trasezi limite si granite clare de interactiune cu cei din jur sau ca le permiti sa se foloseasca de tine. Pasivitatea si daruirea ta ii invita pe oameni sa creada ca tu esti dispus oricand sa le stai la dispozitie si sa le satisfaci nevoile egoiste. Iar dupa ce i-ai obisnuit asa, daca o data nu faci ceea ce-si doresc ei… spune-mi tu ce se intampla.

Pe toti ne induioseaza acea bunicuta care s-a sacrificat pentru noi, care emana doar bunatate si iubire si care oricand ne-ar indeplini toate dorintele. Insa, atunci cand vine vorba sa ne facem timp sa o vizitam, amanam asta gandindu-ne ca ea oricum nu se supara si accepta.

In schimb, atunci cand admiram sau respectam pe cineva, chiar si daca ne este putin teama de acea persoana, vom face o prioritate din a-i sta in preajma cand ne permite.

Asa este natura umana actuala: respectul este directionat cu precadere catre simbolurile de putere si nu catre cele de bunatate. Ele ne ating o coarda sensibila, insa nu suficient cat sa ne castige cu adevarat respectul sau sa le raspundem in aceeasi maniera.

Sigur ca exista si exceptii de la ceea ce am scris, insa la marea majoritate lucrurile sunt in acest fel.

In concluzie, ceea ce avem de facut pentru a ne adapta la aceasta lume este sa invatam sa ne iubim, sa ne respectam si sa ne pretuim fiinta, sa nu le permitem altora sa se foloseasca de noi si sa devenim oameni de valoare prin tot ceea ce suntem si facem, sa cautam sa evoluam si sa devenim intelepti pentru a putea ca intr-un viitor nu foarte indepartat sa traim cu adevarat in pace, respect reciproc, bunatate si iubire, fara ca aceste deziderate sa fie doar o maniera ipocrita prin care ne ascundem adevarata natura.