Orice credincios se raportează la religie și prin noţiunea de ,,biserică”(din lat. basilica), care are următoarele semnificaţii:
– lăcaş sfânt pentru practicarea cultului creştin;
– instituţie în care sunt organizaţi credincioşii creştini;
– comunitate religioasă care include adepţii aceluiaşi cult.
În funcţie de rangul pe care îl ocupă, bisericile pot fi de tip catedrală (patriarhală, mitropolitană, episcopală), mânăstire, schit şi biserică parohială.
Din punct de vedere arhitectural, există următoarele variante constructive:
– forma de cruce bizantină, cu braţe egale, specifică bisericii în tradiţie bizantină;
– forma de cruce latină, având un braţ mai lung faţă de celelalte, specifică bisericii occidentale;
– planul central sau planul în formă radială, de tip cruce greacă în care predomină simetria, fiind studiat în perioada Renaşterii;
– planul de navă sau sală, având o configuraţie longitudinală în care poate fi înscrisă o cruce latină.
Bisericile sunt orientate spre răsărit având intrarea în partea opusă. Din pridvor (spaţiu acoperit în exteriorul bisericii) se intră în pronaus, care precede naosul – spaţiul principal al bisericii, în care se desfăşoară activitatea religioasă pentru credincioşi.
Pe părţile laterale de nord şi de sud ale bisericii ortodoxe se află stranele destinate cântăreţilor (psalţilor), iar în faţă, spre răsărit, este iconostasul (catapeteasmă), un perete cu icoane şi uşi prin care slujitorii bisericii(preoţi şi diaconi) au acces la altar.
Unele biserici au în naos o structură suspendată – numită amvon – din care se ţineau predicile.
Naosul este acoperit cu o cupolă, care este susţinută de turlă, un element structural în formă de cilindru prin care se captează lumina. Pe lângă cupola principală, în care este reprezentat Iisus Hristos Pantocrator, majoritatea bisericilor ortodoxe au şi cupole mai mici, care acoperă spaţii secundare.

sursa: forum.portal.edu.ro