Dragi mame de băieți,

Știu ca va iubiti băiatul ca pe ochii din cap, uneori chiar mai mult decât pe voi insiva sau ca pe bărbatul de lângă voi.

Va felicit ca ați fost alături de copilul vostru si ca l-ați înconjurat cu atâta afectiune si grija… Insa, acum ca el a ajuns adult, este timpul sa-l percepeti ca atare.

Acum este normal pentru el sa caute o femeie alături de care sa-si trăiască viața. Știu ca iti este greu, ca ti-e teama ca iubita lui nu-l va îngriji sau nu-l va prețui ca si tine (sau ca o va iubi pe ea mai mult decât pe tine), insa trebuie sa-l lasi sa aleagă singur ce anume doreste sa facă si cu cine sa își împartă viața.

Tu vei rămâne toată viața mama lui, fiinta care i-a dat viața, insa daca nu ii dai drumul din brate acum, il predispui la nefericire.

Nici tie nu ti-ar fi plăcut ca bărbatul pe care ti l-ai ales ca partener sa fie sunat de mama lui zilnic (sau chiar de 3 ori pe zi), sa il întrebe daca a mâncat, sa-i spună ce face clipa de clipa si sa fie cocolisit de ea ca si cand ar fi un copilaș neajutorat. Pe lângă faptul ca ti-ai fi pierdut respectul pentru el si nu ai fi simțit ca el face echipa cu tine acum, te-ai fi simțit exclusă si inutila.

Nici tie nu ti-ar fi plăcut daca bărbatul tau se consulta tot cu mama lui si nu cu tine, daca el se raporta la tine asa cum ii spunea mama lui sa o facă, daca tu te așteptai ca el sa aibă o atitudine masculină si in schimb constati ca iti împărți viața cu „puiul mamii”.

Draga mama de băiat, nu iti handicapa copilul doar pentru ca tu nu-ti doresti ca el sa crească si sa aibă o viața din care tu nu mai faci parte atat de mult. Nu mai fi atat de egoista, ci gândește-te la binele lui daca tot spui ca il iubesti atat de mult.

Da-i voie odraslei tale sa-si urmeze cursul firesc in viața. Tu l-ai născut si l-ai avut doar pentru tine 18-25 de ani, iar acum, daca il iubesti, este necesar sa înțelegi ca el trebuie sa devină bărbat si sa-si ia viața in propriile mâini.

Da-i voie sa devină bărbat, încetează sa te mai raportezi la el ca la un copil neajutorat. Nu va putea sa fie niciodată fericit astfel si chiar daca il vei tine lângă tine, el va face asta cu prețul vieții lui. Va sta lângă tine pentru ca l-ai debilitat, nu i-ai dat voie sa-si dezvolte o personalitate puternica si armonioasa, nu știe cat este de capabil este sau cat de multe poate realiza.

Nu plânge, nu-l manipula si nu-l șantaja emotional… Ai mari șanse sa il tii lângă tine daca folosesti aceste strategii, insa sa știi ca o va face pentru ca ii este mila de tine, pentru ca se simte vinovat si nu neaparat pentru ca te iubeste.

Ii distrugi șansa la fericire si la o viața normala pentru ca tot timpul va fi împovărat de responsabilitatea fericirii (sau chiar vieții) tale.

Daca il iubesti atat de mult precum spui, da-i drumul sa-si ia zborul din cuib. Daca te gandesti la binele lui vei face asta, iar daca nu…oare pe cine pui tu pe primul plan: pe tine sau pe el?

„Băiatul mamii” este un bărbat adult acum si ar trebui sa fii mândră ca ai crescut un om atat de frumos si de capabil.

El nu va mai putea fi niciodată bebelușul dragut pe care il tineai in brate, oricât de mult ti-ai dori asta.
El este un bărbat care iubeste si alte femei (insa pe niciuna ca si pe tine), face dragoste cu ele si face copii la rândul lui.

Cu cat mai repede accepti asta, cu atat mai bine va fi pentru amândoi: tu nu vei mai avea asteptari nerealiste de la el ci te vei bucura (de la o oarecare distanta) de creatia ta, iar el va fi liber sa-si caute fericirea si sa-si trăiască viața asa cum crede de cuviinta.

Te imbratisez cu drag si iti doresc sa-ti alegi atitudinea cu intelepciunea care știu ca te caracterizează.

sursa: Ursula Yvone sandner

E ora 4. Ce-ar face un om normal, care nu lucrează în tura de noapte? Ar dormi. Şi eu aş dormi. Creierul meu zăpăcit are, însă, revelaţii nocturne. Şi-atunci e mai sănătos să mergi braţ la braţ cu epifania decât împotriva ei, pentru că s-ar putea să se supere atât de rău încât să te ţină cu ochii căscaţi în tavan până dimineaţă. Ok, după anumite standarde e deja dimineaţă, dar să nu ne înpiedica în detalii.

Sunt, singur. Uite o afirmaţie periculos de lansat pe Facebook. Am spioni cârcotaşi. Internetul nu e pentru smiorcăieli personale. E pentru Like şi Share, eventual Solitaire şi ocazional FarmVille. Dar povestea asta n-are legătură cu spionii mei. It’s entirely about Me, iar Me e singur pentru că nu ştie să fie mai puţin singur şi oarecum fericit. Just for the record, nu pretind că ar avea vreo logică tot ce spun.

Revelaţia e că am aflat ce îmi doresc. Orice soi de artist, preferabil mai tânără, sau cam de aceeaşi vârstă, dar conservată bine… :). Şi musai să danseze. Nu la nunţi, botezuri şi cumătrii. De exemplu, la concertul lui Doga. N-am văzut pe nimeni dansând un vals. Cum să asculţi stând ţeapăn ca Sfinxul “Tandra şi gingaşa mea fiară”?

Nu m-aş descurca lângă un om comun. Oamenii comuni au visuri simple, pe care eu nu le pot atinge. Ceea ce nu mă face mai puţin comun. Nicidecum. Eu nu-s în niciun fel, însă ştiu cel puţin că nu pot fi de casă…

Ce minune e să ai un copil – lucru, de altfel, adevărat. Iubesc sufleţelele astea mici cum nu mă iubesc pe mine, câtă vreme se joacă în curtea altuia. Atât doar că nu vreau unul al meu, căruia să-i dedic viaţa.

Să le luăm pe rând… Tânără (sau relativ tânără) pentru că pur şi simplu nu sunt atras, fizic vorbind, de cineva mai în vârstă. Nu ştiu dacă are legătură cu frica mea de moarte, de bătrâneţe sau cu permanenta ameninţare a timpului din care parcă rămâne din ce în ce mai puţin. Să susţin aşa ceva, aş complica prea mult un lucru de altfel banal şi care ţine mai degrabă de nişte substanţe eliberate de creier. Acu’ sper să nu ajung în vreo situaţie din aceea sinistră, la 80 de ani lângă una de 18. 🙂 Dar nici nu pot să fac un compromis în care nu cred. Degeaba mă încântă “sufletul”, degeaba pot vorbi câte-n lună şi-n stele, degeaba mi se trântesc pe tavă luna, soarele şi vreo cinci luceferi dacă nu există acea chemistry despre care vorbeşte englezul.

Arta rareori aduce pâine pe masă. Şi totuşi mi-aş dori o artistă. Cineva capabil de acest act absolut gratuit prin care întorci o favoare universului. Pe univers, evident, îl doare la bască. Pe mine nu. Un cântec mă face să plâng. O poezie îmi stârneşte emoţie. O mie de fotografii bune sunt tot atâtea perechi de ochi prin care poţi vedea diferit lumea. Scotocind printre amintiri, îmi vine în minte un pătuţ de păpuşă meşterit de bunicul meu, cu mâinile lui bătătorite de muncă. L-am iubit mult. Şi el a fost un artist.

Îmi dau seama că sunt nedreapt faţă de foştii mei prieteni. M&M. Şi nu, nu-i o reclamă la bomboanele de ciocolată, chiar dacă amândoi s-au dat peste cap să-mi facă viaţa mai dulce. Sunt oameni buni şi culmea, departe de-a fi comuni. Oameni deosebiţi în multe privinţe.

Gata. Afară se luminează şi cred că plouă, pe la 10 vine în vizită o prietenă, deci mai fac o încercare să merg la somn. Oarecum resemnat. La 33 de ani petrecuţi între serviciu şi casă unde naiba să găsesc femeia-minune, al căruit portret-robot m-am chinuit să-l schiţez mai sus? Şi ce mare lucru aş avea să-i ofer, în afară de două broaşte ţestoase şi-o viaţă dezordonată? Dar mă rog… Chiar dacă nu voi găsi pe nimeni care să corespundă, barem scutesc un timp pierdut (de ambele părţi) şi mi-e clar de ce cine nu-i cazul să mă apropii. Deocamdată ar fi indicat să dorm. „Me” e în delir scriitoricesc oricum şi-o mai pune de-o insomnie.

Mai presus de raţiune– înseamnă că nu sunt conectat cu raţiunea însăşi; de fapt, nu mă pot conecta prin ea. Tu auzi şi eu aud, tu simţi şi eu simt, dar suntem incapabili să comparăm sentimentele noastre şi impresiile; nu avem o unitate de măsură pentru a putea spune că tu şi cu mine simţim acelaşi lucru. Dacă asta ar fi fost posibil, atunci am fi fost ca unul, nu doi oameni diferiţi. Asta înseamnă, şi e sigur că aşa va fi mereu, dacă suntem doi, atunci fiecare din noi simte diferit, aude diferit şi înţelege totul diferit. Percepţia noastră nu este şi ea opusă, noi nu percepem lumea în două moduri diferite, dar totuşi, în anumite feluri, ea e diferită, fiindcă altfel, am fi fost un singur om, nu doi. Deci, care este modalitatea de a ne uni? Dacă noi am fi fost uniţi complet, am fi dispărut amândoi şi ar fi rămas unul singur, dar nu există aşa ceva.

Din contră, egoul care este încă prezent în mine, va lua şi el parte la procesul de obţinere a unităţii; prin intermediul lui noi creştem puterea de unitate până la înălţimea celor 125 de trepte. Deci, ce avem de făcut? Ni se explică faptul că un astfel de lucru este posibil numai prin intermediul intenţiilor. Astfel, în afară de dorinţe, Creatorul a implementat şi o scânteie de intenţie, Lumina reflectată în noi, şi, prin ea, suntem în stare să facem auto-analiza şi să căutăm căile de unire, în ciuda diferenţelor de la baza noastră, la care fiecare este diferit de celălalt. Putem obţine această stare numai în intenţiile noastre! Acesta este motivul pentru care nimeni nu ar trebui să ceară nimic de la alt om spunând: „De ce nu eşti ca mine? De ce nu te raportezi la Creator aşa ca mine, iar eu nu o fac aşa cum o faci tu?” Acest lucru este adevărat pentru nivelul intenţiilor, dar nu pentru calităţile noastre.

Numai un prost poate să ceară astefel de lucruri de la un altul şi să întrebe de ce nu este ca el, şi este diferit: zgârcit, cheltuitor, leneş, nu contează ce. Noi nu putem avea astfel de cerinţe unii de la alţii, vreau să spun în grup. În viaţa materială, în familie, acest lucru se poate, în funcţie de felul în care trăieşte familia: dacă trăieşte deasupra sau în interiorul cunoaşterii. Dacă trăieşte în interiorul cunoaşterii, atunci nu este nicio cale de ieşire, da, suntem diferiţi, asta este, şi oamenii trăiesc împreună atât timp cât sunt în stare să stea unul lângă altul, şi, după, ajung la divorţ. Cum putem obţine conexiunea? Putem numai deasupra cunoaşterii.

Gesturile elegante si pline de farmec inseamna o igiena pentru suflet si bucurie. Viata este si asa tesuta cu destule pasaje tulburatoare si derutante, iar bucuria care tasneste din constructia de suflet ridicata celei sau celui pe care-l iubesti este o arteziana care prinde culori de curcubeu.
Cand iti finisezi exprimarea in ceea ce oferi doamnei tale sau domnului tau, de fapt, ii spui celuilalt ca este prima ta importanta si ca esti dispus la orice sacrificiu pentru a pastra alaturi de inima ta pe fiinta iubita. Si, pentru ca o pretuiesti, nu poti sa spui oricum sau sa faci orice, fara atentia plina de farmec a gestului de suflet.
Incearca doar si te vei umple de bogatii! 🙂

,Cine e intelept-acela invata de la orice om„.
Gasim in scripte:,,De la toti acei de la care am putut invata am invatat si de marturiile tale vorbeam„(Psalmi 119-99).
Indrumatorul meu spunea asa:_Daca ai fi foarte insetat,iar in preajma ta ar fi doar un om simplu care ti-ar inmana o bautura racoritoare,ai lua bautura??!Fara prea multe ocolisuri,un raspuns sanatos,ar fi,Da!Prin acest exemplu dorea sa ne spuna:_Nu te uita cine vorbeste,daca vorbeste adevarat,primeste adevarul,chiar daca ar fi spus de un copil!Fara sa ne dea prea mult timp de gandire,continua:_Daca un copil ti-ar spune:V-a cazut portofelul!L-ai asculta,sau ai ramane indiferent??Raspunsul,orice om sanatos la etajul superior,il cunoaste!Acelasi Indrumator ne intreba:
-Daca un oarecare om ti-ar spune ca a vazut cum a intrat in casa ta o vietate nu prea frumoasa(sobolan,sarpe,etc),ai avea liniste pana nu ai cauta peste tot sa vezi daca este adevarat??!Un om sanatos la minte,ar cauta zic eu!Toate aceste exemple aveau un singur scop,sa ne arate cat poate fi omul de egoist!Unde nu este Castig,nu este nici Atentie!Interesul este inima majoritatii!!Ase ca….

,,Pizma,patima si alergarea dupa cinste prapadesc omul„(Pirkei Avot)

Multa lume(Real_Virtual) nu ma poate suporta,iar unii chiar ma urasc,din simplul fapt ca vorbesc despre educatia spirituala.Cu voia lui Dumnezeu m-am nascut in acest loc,m-au botezat in idea cre[s]tin-ortodoxa,dar nu scrie nicaieri in Biblie,ca trebuie sa continui sa fiu ceea ce m-am nascut!!
,,Slava lui Dumnezeu sta in ascunderea lucrurilor,dar slava imparatilor sta in cercetarea lucrurilor„(Pilde 25-2).Din moment ce,UNICUL spune ca a creat pe om dupa chipul si asemanarea Lui,eu ca om nu pot spune ca sunt mai deosebit fata de un tigan,deoarece si acesta are chip de om!De ce s-a nascut tigan,numai UNICUL poate sti!Ase ca,un om sanatos la minte gandeste de doua ori inainte de a deschide gura.Cea mai grozava magarie si cea mai mare prostie,este sa spui:Numai daca crezi in ceea ce spune iisus vei fi mantuit!Numai un fanatic poate face o astfel de afirmatie!Si numai un nebun se poate increde intr-o astfel de afirmatie!Daca imi spune cineva ca sunt nebun,prost,tembel,sau dement,il intreb simplu:
-Pe baza caror fapte faci aceste afirmatii la adresa mea??!
Ascult parerea respectivului,daca vrea sa-si argumenteze afirmatiile facute la adresa mea,iar daca nu,sa fie sanatos,pe aci mie drumul!Totusi,nu voi trece nepasator mai departe ci ma voi intreba:-Care este rostul intalnirii mele cu respectivul om?Din moment ce sunt constient ca nimic nu se petrece la intamplare!Cei care ma citesc pot observa ca sunt impotriva ideologiei cre[s]tine,si a celor care o raspandesc.Cu ceva timp in urma unul ca mine era ars pe rug sau batut in cuie,nici azi nu ar fi mai altfel daca biserica ar mai avea aceasi puterea in stat!!

Domnia_Mandria si Prostia,au un pret mult mai ”piperat” decat oricare pret!
Mi se spune sa nu generalizez!!Realitatea vorbeste de la sine,eu doar o zugravesc in cuvintele mele!Daca cineva are un alt raspuns,as fi foarte bucuros sa-l aud si eu!Un dialog prietenesc,fara injuraturi sau lista neagra…..Dintodeauna am fost deschis la discutii….Am zis!

,,Limba mincinoasa uraste pe cei pe care-i doboara ea,si gura lingusitoare pregateste pieirea„(Pilde 26-28).

Un paradox destul de des întâlnit este acela că oamenii care au foarte puțin par să trăiască vieți pline de bucurie, în timp ce alții care par să aibă toate binecuvântările sunt nefericiți. Motivul poate nu îl voi înțelege niciodată. Totuși, un motiv pentru bucurie și fericire în mijlocul luptelor vieții este speranța, nădejdea. Omul pentru care să simțim milă nu este omul sărac, omul cu un handicap, nici cel bolnav, nici măcar cel singur. Omul pentru care ar trebui să simțim cea mai multă milă este cel fără de speranță.

În această săptămână a murit autoarea afroamericancă Maya Angelou. Deși nu cunosc toate scrierile ei, titlul uneia din operele ei ne spune multe: „Știu de ce cântă pasărea închisă în colivie”. Indiferent de care este lupta, suferința sau durerea, speranța ține sufletul în viață. În ziua în care ne vom trezi și nu vom găsi nici un lucru pentru care să sperăm, să nădăjduim, aceea este ziua în care sufletul moare.

Scriptura este plină de multe provocări, porunci și călăuziri. Avem povești ale vieților trăite pentru Dumnezeu care sunt pentru noi exemple de urmat. Dacă povestea nu ar fi avut însă speranță, nimic din ceea ce credem și nimic din ceea ce practicăm nu ar conta. În Ioan 14:1-2 Domnul nostru spune: „Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu, şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu Sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc”. Isus a spus ucenicilor Săi în mod repetat despre cruce și despre mormânt. Era timpul ca ei să înțeleagă speranța.
Pavel, vorbind despre înviere, a spus: „Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci Suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!” (1Corinteni 15:19)

Crezând cu tărie în cuvântul insuflat al lui Dumnezeu, ar trebui ca întotdeauna să cerem puritate în învățătură, vieți sfinte călăuzite de Duhul lui Dumnezeu și închinare sfântă după poruncile Sale. Totuși, centrul mesajului nostru și tăria vieților noastre nu sunt date de cât de corecți suntem, de câtă dreptate avem. Mesajul pe care trebuie să îl împărtășim mai presus de orice altceva este mesajul speranței. Adevărata bucurie a vieții vine din a ști că mâine este o zi mai bună. Adevărata tărie în suferință vine din a ști că pământul nu este scopul final. Fiecare zi ar trebui să înceapă cu o privire spre ceruri și cu un „mulțumesc” adresat lui Dumnezeu pentru faptul că tot ceea ce este mai bun și mai frumos este încă în fața noastră. Nu este aceasta ceea ce făcea Daniel de trei ori pe zi când se întorcea spre Ierusalim și se ruga? Daniel era sclav într-un pământ străin dar, în nădejdea lui, se întorcea spre Dumnezeu. Ceea ce era mai bun și mai frumos era încă înainte.

Cred că mulți creștini nu văd în depărtare. Ei caută răspunsuri pentru problemele de astăzi și călăuzire pentru luptele vieții, dar rugăciunile abia parcă par să treacă de aceste probleme de zi cu zi. Da, Dumnezeu vă iubește și Lui îi pasă de acele bătălii de zi cu zi ale vieții, dar ni se spune că trăsătura fundamentală a credinței este să nu ne îngrijorăm cu privire la astfel de lucruri (Matei 6:31-34). O credință măreață privește dincolo de aceste lucruri și trăiește în fiecare zi nu în îngrijorare ci în speranță.

Noi suntem ceea ce oamenii au nevoie să vadă. Oricât de importante sunt cele 66 de cărți ale Scripturii și oricâte învățături, porunci și instrucțiuni conțin ele, ceea ce oamenii au nevoie de la noi cel mai mult este speranța. Înainte să avem succes să îi aducem la adevărul lui Dumnezeu, ei trebuie să privească spre noi și să vadă speranță.

Fiecare zi aduce lupte și mai mari. Oamenii par să caute în mod constant răspunsuri, soluții și motive pentru care să continue să meargă mai departe. Oamenii caută viața! Spre o asemenea foame și sete Isus strigă: „Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug” (Ioan 10:10). Cu alte cuvinte, calea Domnului nostru în primul rând și mai presus de toate oferă speranță, oferă nădejde.

Nu începeți dimineața, nu beți cafeaua și nu vă uitați pe fereastră fără să vă amintiți mai întâi că trăim vieți ale speranței, ale nădejdii

Cat am dormit de la noaptea de duminica , vremea a trecut de la canicula la toamna .

M-am pomenit luni dimineata zgribulit si aflat ca am mai batut un record: cea mai rece zi de 16 iunie de cand se masoara datele meteo in Romania.

Si, cu toate acestea am facut: Top cadouri de ziua mea de pana acum:

1. Claudia si-a tatuat de ziua mea, in dreptul inimii, Flory
2. Acreditare si excursie la Moto GP Estoril+intalnire cu Valentino Rossi
3. Niste covrigi si o cafea in dimineata zilei mele de nastere
4. O excursie cu prietenii la Roma, de credeam ca m-au trimis singur si m-am trezit cu ei toati la aeroport
5. Un tort sub luna plina la mare, artificii etc

Si, peste toate cadourile, cadoul secret primit anul trecut despre care nu pot sa spun .