Daily Archives: aprilie 20, 2014

Unde ne grabim

A sunat iarăşi deşteptătorul, ca o veste proastă: e vremea să nu mai visezi, să te târăşti afară din pat, să-ţi bagi picioarele şi restul componentelor sub duş, gândindu-te că, poate, o cafea îţi va face chinul mai suportabil. Pe vremuri, oamenii se bucurau de răsăritul soarelui atât de mult încât, în toate tradiţiile cunoscute, au compus şi închinat imnuri, rugăciuni sau ritualuri de mulţumire pentru ziua cea nouă.

Răsfoieşti, de-a lungul zilei, Internetul, în căutarea unor informaţii-bombă. Redactorii şi editorii tuturor mijloacelor de informare ştiu că ideile serioase, cu mult conţinut valoros, îi plictisesc pe oamenii acestor vremuri. Nu mă lua pe mine cu învăţături pentru viaţa de apoi! Zi-mi cine-a mai crăpat şi cum.

Pe stradă, faci totul să mai câştigi o secundă sau două la semafor, la trecerea de pietoni, între autobuze; la masă, arunci în tine orice „parascovenie” comestibilă cu condiţia să vină imediat, să o poţi înghiţi repede şi uşor (efectul acesta se obţine cu zahăr, sodiu şi grăsime, apropo), să arate bine; cu partenerul de viaţă schimbi câteva vorbe pe zi…

Pe vremuri se spuneau rugăciuni de călătorie, se mulţumea lui Dumnezeu pentru mâncarea la a cărei preparare se petrecea o vreme consistentă, ca să conţină nu doar cele bune sănătăţii, ci şi dragostea gătitului, care se simte în gust. Şi îmi imaginez că divorţurile erau mai puţine şi din cauză că oamenii aveau răbdare unul cu celălalt, că se iubeau mai mult în adevăratul sens al verbului.

Acum totul se petrece ca şi cum lumea s-ar sfârşi mâine. Unde ne grăbim? Pentru ce idealuri vindem darul zilei de astăzi? Pe câţi arginţi ne târguim sănătatea şi dragostea? Eu cred că dacă nu reflectăm îndeajuns la ce ni se întâmplă, dacă nu facem efortul conştient de a reţine lecţia fiecărei zile şi dacă nu ne acordăm un timp special pentru a fi recunoscători (a recunoaşte şi a mulţumi pentru bucuriile simp

Reclame

Nu mâncați miel de Paști

În sfârșit un Papă a spus!! Nu mâncați miel de Paști.
Printre cele mai vechi comunități creștine, mielul a fost reprezentat pe umerii păstorului și simboliza sufletul salvat de Hristos.
Uciderea lui de Paste nu are nici o bază în tradiția creștină, ci mai degrabă își are rădăcinile în Vechiul Testament.
Este un ritual sângeros, în contradicție puternică cu conceptul Învierii, care aduce cu sine reînnoirea de credință și speranță.
Este un ritual ce nu este necesar într-o societate ca a noastră, deja cufundată cu violență și moarte, care servește doar pentru a satisface interesele industriei alimentare.
(Papa Francesco)

(Geneza 1:29) “V-am dat orice iarbă ce face sămânță ( cereale și leguminoase) și orice pom care are în el rod cu sămânță (fructele) aceasta să fie hrana voastră.”

“Am venit sa pun capăt sacrificiilor de animale, iar dacă voi nu va opriti a mai face sacrificii, mânia lui Dumnezeu nu vă va lăsa în pace.“ Isus, citat din Epifanie, Fanarionul 03:16.

Petru:
“Trăiesc cu pâine și măsline, pe care eu doar rareori adăug o legumă.” Clementine Omilii XII, 6; rec. VII, 6

Matei:
“Matei a trăit cu seminţe, fructe din copaci și legume, fără carne.”
Clemens von Alexandria,
Paidagogos II, 1:16

 

PS. Nu avem nevoie sa consumam carne,dar omul din ziua de azi si-a pervertit atat de mult gustul incat nu se mai satura. Clugarii ortodocsi nu consuma decat carne de peste,nu se ating de carne si prosuse din carne(mezeluri),nu consuma sucuri comerciale,iar dulciurile sunt ffffffff limitate.Alimentatia lor este curata si ei sunt ffffff longevivi si nu au exista in randurile calugarilor ortodocsi cazuri de cancer decat extrem de rar.De ce? pentru ca au grija de alimentatia lor,nu consuma carne si mananca moderat.