Am mai spus pe aici că jignirile nu sunt harpoane pentru realitate. Totuşi, voi analiza o “glumă” din categoria aceasta :“Nu ai decât un singur neuron în creier!” Cum verificăm ? Acum, prin “brain hacking”, ceea ce s-ar putea traduce “pirataj al creierului”. Însă voi amâna lămuririle despre modernul “pirataj al creierului”. Deocamdată merg pe un parcurs clasic. Şi poate că în cultura română nu s-au dat suficient de multe lămuriri despre acest drum, atunci când trebuia. Rumânii au fost prea mult preocupaţi să lupte –după Congresul de la Berlin din anul 1878, unde s-a impus “împământenirea”, dar nu pentru români!- întru aplicarea legii agrariene a lui John Locke prin răscoale periodice (vezi “1907”, vezi “Noi vrem pământ!”, poezia este bine documentată filosofic, George Coşbuc citea în acea perioadă şi făcea traduceri pe româneşte din John Locke, pe linie agrariană, dar şi pedagogică!, cred că am găsit prin biblioteci publice textele sale, prea puţin solicitate de alţii). Să revenim noi la jocul “Un neuron, doi neuroni”. Sau mai mulţi. După cel de al doilea război mondial, acest joc a fost practicat – cu multe ipoteze de lucru ştiinţifice, cu mulţi termeni noi!- de către psihologul Canadian Donald Hebb. La acest personaj se referă sintagmele din psihologia modernă cum ar fi “teoria hebbiană” şi “interpretarea hebbiană”. De exemplu acelea din “psihologia atenţiei” care se aplică acum societal în “economia atenţiei”, şi vezi ce spune –efectiv!- antropologul de la compania Microsoft.  Cel de al doilea război mondial – m-am referit de fapt la cartea lui Donald Hebb din anul 1949 prezentată şi de Wikipedia pare a fi la o distanţă importantă în timp. Canadienii şi nord- americanii judecă în general folosind ca măsură a timpului o singură generaţie. Proba ? Păi ambasadorul American Mark Gitenstein nici măcar n-a auzit despre Thomas Jefferson şi Ideologia lui primară inspirată de Antoine Destutt de Tracy ! Dar lucruri importante în filosofia politică europeană – aceasta o zic special pentru domnul Mark Gittenstein, implicită fiind şi evaluarea defectuoasă pe care a făcut-o evenimentului realmente revoluţionar petrecut la noi pe data de 29 iulie 2012- precum şi în psihologia europeană, lucruri foarte importante şi acum, de vrem să reducem costurile educaţionale pentru generaţiile care urmează, se petrec de vreo două sute de ani ! Totuşi să revenim, fără de pirataj!, la jocul psihologic chemat “Ansamblul de mai mulţi neuroni”. Pedagogia Montessori este încă la modă- am mai vorbit pe aici despre aplicarea sa eficientă în şcolile evreieşti din New York- şi ea se bazează, totuşi, totuşi!, pe asociaţionist-senzualismul din Ideologia primară. Asociaţionist-senzualismul din Ideologia primară este încă adevărat, deşi datează de vreo două secole şi mai bine!, el fiind „cale iniţiatică“ în psihologie (şi nici nu va fi vreodată altfel!). Ce anume vizează alegaţia “Nu ai decât un singur neuron în creier!” din punctul de vedere al asociaţionist-senzualismului ? Eu am citit lucrurile acestea prin 1964-1965 când apăruse cartea lui Henri Wallon, excelent tradusă de către academicianul Alexandru Duţu (domnul Adrian Năstase l-a cunoscut personal) care intrase în cultura noastră mare prin mişcarea ortodoxă “Rugul Aprins” de la Mănăstirea Antim. Deci:  “Ce anume vizează alegaţia” ? Păi, în sensul primar al glumei de început, conexiunile dintre neuroni în creierul omului! “Un singur neuron în creier” cu ce anume s-ar putea conecta ? Cu nimic ! Deci omul acela nu gândeşte ! Scuzaţi-mi excesul de maieutică la care am recurs. Ei, şi spune acum domnul Donald Hebb, conexiunile de neuroni în creierul omului se realizează prin “plasticitate sinaptică”. În cazul de faţă, îi imput domnului Donald Hebb acest exces de sintagme pe care l-am folosit. Dar aceasta-i “paradigma” ! Respectivele organizări neuropsihologice prin „plasticitate sinaptică“ se cheamă engrame. Nu mă refer la semnificaţia engramei din eresul scientologic, ci într-un mod foarte explicitat la semnificaţia engramei din Neuropsihologie. Spun din nou că a merge pe calea iniţiatică a Ideologiei reduce costurile educaţionale.