Monthly Archives: iunie 2014

Iohannis nu crede în lacrimi: „Voi rezista”

Preşedintele interimar al Partidului Naţional Liberal (PNL), Klaus Iohannis, a declarat că nu va renunța la candidatura la Președinția României, dacă va fi desemnat de PNL și PDL, în ciuda campaniei mediatice care a început împotriva sa.

„Noi vom avea candidat unic, care va fi propus şi de PNL şi de PDL, dar acum, cum sunt în campanie internă pentru preşedinţia PNL, vorbesc mai mult de PNL, dar vă garantez că acelaşi candidat va fi susţinut şi de PNL şi de PDL (…) Nu am înclinaţii spre dramaturgie şi nici nu lăcrimez uşor. Voi rezista”, a afirmat Iohannis, întrebat dacă nu crede că ar putea urma un nou episod de genul „dragă Stolo”, când Theodor Stolojan, pe atunci liberal, s-a retras dintr-o poziţie similară, în favoarea democratului Traian Băsescu, potrivitagerpres.ro.

În ceea ce privește campania mediatică, Klaus Iohannis a spus că nu vrea să dea niciun fel de explicație la acuzațiile care i se aduc.

„Campania mediatică este un lucru pe care l-am aşteptat, pe care îl tratez foarte lejer, fiindcă eu ştiu ce am făcut în viaţă şi ce n-am făcut în viaţă. Eu nu trebuie să dau niciun fel de explicaţii fiindcă nu am absolut nimic de ascuns. Pentru oricine, persoană fizică sau juridică, un grup de jurnalişti rău intenţionaţi poate să dezvolte o poveste care sună foarte rău. Aceste poveşti nu pot fi combătute, fiindcă sunt fantezii.

Şi atunci îmi permit să observ că există această campanie, care mie, personal, îmi arată că opozanţii mei se tem de mine. Altfel, la ce ar inventa poveşti urâte despre mine? Nu am niciun motiv (să le combată, n.r.), oricine poate să verifice orice, instituţiile abilitate ale statului care sunt create pentru a verifica anumite acuzaţii, dacă doresc, vor verifica sau nu, dar nu am de gând să intru într-o polemică cu anumite persoane care doresc să ţeasă o poveste urâtă în jurul candidatului Iohannis”, a mai adăugat liderul liberalilor, potrivit agerpres.ro.

Cea mai rece zi de iunie

Cat am dormit de la noaptea de duminica , vremea a trecut de la canicula la toamna .

M-am pomenit luni dimineata zgribulit si aflat ca am mai batut un record: cea mai rece zi de 16 iunie de cand se masoara datele meteo in Romania.

Si, cu toate acestea am facut: Top cadouri de ziua mea de pana acum:

1. Claudia si-a tatuat de ziua mea, in dreptul inimii, Flory
2. Acreditare si excursie la Moto GP Estoril+intalnire cu Valentino Rossi
3. Niste covrigi si o cafea in dimineata zilei mele de nastere
4. O excursie cu prietenii la Roma, de credeam ca m-au trimis singur si m-am trezit cu ei toati la aeroport
5. Un tort sub luna plina la mare, artificii etc

Si, peste toate cadourile, cadoul secret primit anul trecut despre care nu pot sa spun .

Mileniul trei!

Mileniul trei? Ce mare branza, cu cat inaintam in timp, lumea(omul) tampeste tot mai rau! In copilarie eram de o naivitate iesita din comun, ii asteptam pe mosi (niculae&gerila alias craciun) mai mult decat imi asteptam mama!! Chiar daca eram foarte mic, stiam ca trebuie sa ma pregatesc din timp (sa fiu cuminte), ca altfel, nu imi aduce mosul prea multe.. Hmm..Cea mai tampita si proasta educatie,sa-ti cresti copilul intr-o minciuna,tapetata cu povesti,cum sunt cele scornite de crestini!! Nu voi intra in celelalte culte, islam, budha,etc.etc.

Poate spune cine ce o vrea,dar eu raman la aceasi idee; Minciuna, cat ar fi de mititica, tot Minciuna se cheama,iar acela care se imprieteneste cu Ea_Minciuna,nu va ajunge prea departe…,
,,Nu te imprieteni cu omul manios,si nu te insoti cu omul iute la manie,ca nu cumva sa te deprinzi cu cararile lui,si sa-ti ajunga o cursa pentru suflet” (Pilde 22-24). Cu alte cuvinte:
„Spune cu cine te insotesti,ca sa iti spun cine esti!”

Comportamentul omului poate influenta chiar si apa (acest fapt este demonstrat stiintific.), care nu are nimic de a face cu intelectul sau liberul arbitru. Asa ca, iti dai seama ce efect are comportamentul (anturajul) omului asupra altor oameni? Nu doar comportamentul omului poate avea efect asupra omului, ci chiar si muzica, poate avea o influenta foarte puternica asupra psihicului uman, si acest fapt este demonstrat stiintific. Sa nu mai aduc in discutie celelalte tampenii omenesti,iar una dintre ele este Tembelevizorul.
-Ce poate invata un om dintr-un meci de fotbal?
-Ce se poate invata dintr-o tembelenovela??

Un copil caruia i se citesc povesti nemuritoare,cand va ajunge mare nu va fi multumit niciodata. Tot la fel si un copil crescut in fata tembelevizorului, dar acesta va devenii si agresiv.
-Ce poate invata un copil de la niste parinti care se dezbraca in vazul tuturor, apoi se ingramadesc unul in altul de parca ar fi o turma de nebuni..!!

Rezultatul,il arata Realitatea, asa ca, voi continuati sa mancati din farfuria minciunii,ca treburile se vor rezolva de la sine!

„Caci iata,vine ziua,care va arde ca un cuptor!Toti cei trufasi si toti cei rai, vor fi ca miristea, ziua care vine ii va arde,zice Domnul ostirilor,si nu va lasa nici radacina nici ramura”(Maleahi 4-1)

Stimati oameni, sa nu uitam un fapt concret si usor de priceput; Orice inceput trebuie sa se si sfarseasca!Ceea ce a inceput in 1914(Noua oranduire),se apropie de sfarsit.

 

FERICIREA DE A FI IUBIT

Pasagerii din autobuz priveau compătimitori la tânăra femeie cu baston alb ce urcase cu grijă treptele de la uşa din faţă. Era frumoasă. A plătit şoferului şi pipăind numerele scaunelor de-a lungul intervalului, a găsit locul ce i-a fost indicat de acesta. S-a aşezat pe scaun, şi a pus poşeta pe genunchi, sprijinindu-şi bastonul de picioare.
Susan, în vârstă de 34 de ani, orbise în urmă cu un an. O greşeală medicală o azvârlise brusc şi pe neaşteptate într-o lume a întunericului, a nemulţumirii, a frustrării şi a autocompătimirii.
Cândva o femeie extrem de independentă, Susan se simţea acum condamnată, considerându-se o povară, o fiinţă neputincioasă şi neajutorată pentru toţi din jurul ei.
” Cum de mi s-a putut întâmpla aşa ceva? ” se întreba ea mereu cu inima plină de amărăciune şi supărare. Însă oricât a plâns, oricât s-a frământat, oricâte întrebări şi-a pus şi oricât s-a rugat, tot a trebuit să accepte adevărul necruţător că nu v-a mai vedea niciodată lumina zilei. Peste optimismul ei de odinioară atârnau norii grei ai depresiei. Simpla parcurgere a fiecărei zile era un exerciţiu frustrant şi extrem de istovitor.
Şi nu avea pe nimeni altcineva pe care să se poată sprijini decât pe Mark, soţul ei. Mark era ofiţer de aviaţie. Inima lui bătea pentru Susan, pe care o iubea din tot sufletul. Îşi văzuse soţia prăbuşindu-se în disperare când şi-a pierdut vederea şi era hotărât să o ajute să dobândească puterea şi încrederea ce-i puteau reda independenţa. Deşi pregătirea militară îl formase pe Mark să facă faţă chiar şi celor mai impresionante situaţii, el ştia că aceasta era cea mai dificilă bătălie cu care trebuia să se confrunte şi pe care trebuia să o câştige.
În cele din urmă, Susan s-a simţit pregătită să se reîntoarcă la slujba ei, dar cum să ajungă la vechiul loc de muncă? Înainte lua autobusul, dar acum se simtea terorizată la gândul de a ieşi singură în oraş. Mark s-a oferit să o ducă în fiecare dimineaţă cu maşina, deşi lucrau în părţi diametral opuse ale oraşului. La început, aceasta a liniştit-o pe Susan, împlinind în acelaşi timp nevoia lui Mark de a-şi proteja soţia lipsită de vedere, care se simţea cumplit de nesigură când se punea problema să îndeplinească chiar şi cea mai mică sarcină. Însă foarte curând, Mark şi-a dat seama că nu vor putea continua aşa pe termen lung – era prea obositor şi mult prea costisitor.
A fost nevoit să recunoască faptul că Susan va trebui să meargă din nou cu autobusul. Dar până şi numai gândul de a-i împărtăşi aceasta soţiei lui îi îngheţa inima. Era încă atât de fragilă, de plină de amărăciune. Cum va reacţiona? Exact după cum prevăzuse Mark, Susan a fost îngrozită la ideea de a merge din nou cu autobusul.
„Sunt oarbă, Mark! – a exclamat ea cu durere în glas. De unde să ştiu unde trebuie să cobor? Mă simt de parcă m-ai abandona.” I se frângea inima să o audă aşa, dar ştia ce trebuie să facă.
I-a promis lui Susan că în fiecare zi, atât la plecare, cât şi la înapoiere, o va însoţi pe autobus şi aceasta atât cât va fi nevoie, până ce se va simţi sigură pe ea.
Timp de două săptămâni, zi de zi, Mark – îmbrăcat în uniformă militară – a însoţit-o pe Susan la serviciu şi înapoi. A învăţat-o cum să se bazeze pe celelalte simţuri ale ei, mai ales pe auz, pentru a determina unde se află şi cum să se adapteze la noua ei situaţie. A ajutat-o să se împrietenească cu şoferii, care o puteau urmări la urcare şi la coborâre şi care îi puteau rezerva câte un loc în autobus. O făcea să râdă, chiar şi în acele zile mai puţin bune, când se împiedica la coborârea din autobus sau când scăpa poşeta pe jos.
În fiecare dimineaţă mergeau împreună, iar Mark lua apoi taxiul până la locul lui de muncă. Cu toate că această practică era mai costisitoare şi mai epuizantă decât cea anterioară, Mark ştia că era doar o problemă de timp până ce Susan va fi în stare să meargă singură cu autobuzul.

El credea în ea, în acea Susan pe care o cunoscuse înainte ca ea să-şi piardă vederea, care nu se temuse niciodată de nici o provocare şi care absolut niciodată nu s-ar fi dat bătută şi nu ar fi renunţat.
Şi a venit ziua în care Susan a considerat că este pregătită să meargă singură cu autobuzul. Luni dimineaţa, înainte ca să pornească la drum, şi-a aruncat braţele în jurul lui Mark – însoţitorul ei, soţul ei, prietenul ei cel mai bun. Ochii îi erau plini de lacrimile mulţumirii pentru loialitatea lui, pentru dragostea şi răbdarea lui. Şi-au luat rămas bun şi pentru prima dată, fiecare şi-a văzut de drumul lui. Luni, marţi, miercuri, joi. Fiecare zi a decurs perfect şi Susan nu se simţise niciodată mai bine. Era din nou pe picioarele ei! Mergea singură la lucru!
Vineri dimineaţa, Susan a luat ca de obicei autobuzul spre locul de muncă.
Pe când a vrut să coboare, şoferul a murmurat: ” măi să fie, chiar vă invidiez! ”
Susan nu era sigură că şoferul i se adresase ei.
La urma urmei, cine şi de ce să invidieze o femeie lipsită de vedere care de un an de zile se lupta să găsească curajul de a trăi mai departe?
Curioasă, l-a întrebat pe şofer: ” nu vă supăraţi, de ce spuneţi că mă invidiaţi? ”
” Trebuie să fie un sentiment tare plăcut să vă ştiţi atât de ocrotită”, a răspuns şoferul. Neînţelegând la ce se referă, Susan l-a întrebat din nou nedumerită: ” ce vreti să spuneti? Cum adică: atât de ocrotită? ”
” Ştiţi, a venit răspunsul, azi e vineri. Şi de luni încoace, în fiecare zi, tot văd un domn bine, în uniformă militară, care vă urmăreşte de peste drum cum coborâti din autobuz. De fiecare dată se asigură că treceti strada în siguranţă şi vă conduce cu privirea până ce intraţi în clădire. Apoi vă trimite un sărut din vârful degetelor, vă face cu mâna şi ia taxiul.
Sunteţi tare norocoasă, stimată doamnă! ”
Lacrimi de fericire se rostogoleau pe obrajii îmbujoraţi ai tinerei cu bastonul alb.
Acum înţelegea: deşi nu îl putuse vedea cu ochii, Susan simţise în permanenţă prezenţa lui Mark. Era atât de fericită, nespus de fericită, fiindcă el îi făcuse un dar mai grozav decât vederea, un dar pe care nu trebuia să-l vadă ca să creadă – darul dragostei, ce poate aduce lumină acolo unde a domnit intunericul.
La fel veghează Dumnezeu asupra noastră.
S-ar putea să nu ştim că este prezent. Nu avem cum să-I vedem faţa.
Însă cu toate acestea, El nu lipseşte de lângă noi, El este aici!

Diferenta dintre educatorii mari si cei marunti

Diferenta dintre educatorii mari si cei marunti este una de complex al controlului.

Cei mai slabi profesori sunt prietenii notelor: le folosesc ca motivatie, ca bici, ca amenintare sau recompensa. Cei mai slabi profesori sunt fascinati de propria putere: vorbesc tare, mult, folosesc adesea persoana I, sunt teatrali, eticheteaza si isi organizeaza elevii in topuri de preferinte personale. Copiii celor mai slabi profesori pot deveni competenti si functionali pentru ca frica sau dorinta de a-si multumi educatorul sunt resorturi motivationale reale. Pe dinauntru insa acesti copii nu se vor simti niciodata liberi sau echilibrati: vor avea mereu frica sa cuteze mai mult, isi vor reactiva fata de sine si de cei din jur mecanisme inhibitorii, de rusine si invinovatire.

Cei mai buni profesori nu au niciodata teama ca-si scapa clasa din mana. Sunt inspirationali, naturali, spontani, isi invata copiii ca erorile stau la baza cresterii. Cei mai buni profesori noteaza in favoarea copilului, vad in fiecare dintre ei un posibil traseu de succes, in intersectie sau paralel cu altele, niciodata pe verticala unui top valoric exclusiv. Copiii celor mai buni profesori stiu din instinct ca e loc sub soare pentru fiecare, cred in fortele proprii, nu se tem sa esueze si au capacitatea mai tarziu, la maturitate, sa se reinventeze.

LG G3 vs Galaxy S5 vs HTC One M8 vs Nexus 5 vs iPhone 5S

,,Cine-i mai tare în cameră?” e întrebarea pe care şi-au pus-o cei de la Droid Life când au comparat LG G3 cu Galaxy S5, HTC One M8, Nexus 5 şi iPhone 5S. E foarte greu la ora actuală să mai compari diverse telefoane între ele, în parte datorită trucurilor la care apelează majoritatea producătorilor când vine vorba de rezultate în teste sintetice. Singurul aspect care nu poate fi păcălit, deşi poate fi îmbunătăţit artificial, constă în abilităţile de captură. Plecând de la aceast premisă şi tinând cont că lansarea LG G3 a generat mult interes în ultima perioadă, cei de la Droid Life au considerat că este momentul ideal pentru un nou test comparativ cu unele dintre cele mai atrăgătoare aparate ale momentului. Singurul absent important din acest top este recent lansatul Sony Xperia Z2. Astfel, avem ,,în aceeaşi oală” LG G3 vs Galaxy S5 vs HTC One M8 vs Nexus 5 vs iPhone 5S. Acesta nu e primul test de acest tip, dar este primul în care toate cele cinci smartphone-uri de ultimă generaţie de mai sus capturează aceleaşi cadre, oferindu-vă vouă opţiunea să alegeţi care imagini vă atrag mai mult. În ordine, de la stânga la dreapta, imaginile de mai jos au fost capturat cu LG G3, Galaxy S5, HTC One M8, Nexus 5 şi iPhone 5S. În urma testului, deşi nu a existat un câştigător absolut în toate condiţiile de captură, cele mai multe plusuri le-a avut LG G3, care integrează un sistem de focus ultra rapid pe bază de laser şi abilităţi spectaculoase de imortalizare a cadrelor macro. În practică, abilitatea unui telefon de a face poze nu este singurul criteriu de achiziţie, dar având în vedere că toate terminalele actuale vin cu o configuraţie hardware de invidiat, oricum nu veţi fi dezamăgiţi când vine vorba de utilizare de zi cu zi.

 

Sursa: playtech.ro

Simona Halep, cea mai bună jucătoare a lunii mai?

Jucătoarea română de tenis în vârstă de 22 de ani a fost nominalizată pentru distincția ”jucătoarea lunii” de căte site-ul WTA.

Simona, finalistă la Roland Garros, are de înfruntat concurența Mariei Șarapova, jucătoarea din Rusia care a învins-o în finala turneului de Grand Slam, dar și pe cea a liderului mondial Serena Williams.

Halep a jucat două finale în mai, la Madrid şi la Roland Garros, în timp ce la Roma a abandonat înainte de meciul din optimi.

 

Americanca Serena Williams s-a impus la Roma, însă a pierdut rapid, în turul doi, la Paris.

”Halep a dovedit că nu e o întâmplare faptul că este în elita tenisului mondial. A câștigat 12 meciuri și a pierdut două, ajungând în cele mai importante două finale din carieră”, scrie site-ul WTA.

 

Patru plaje frumoase din Grecia

Patru plaje greceşti figurează printre cele mai frumoase 100 de bucăţi de litoral din lume, potrivit unui top realizat de renumitul site Tripadvisor. Una dintre ele – Elafonisi, din Creta – apare chiar între primele 20.

Elafonisi↓ este considerată drept a cincea cea mai frumoasă plajă din Europa şi a 17-a cea mai frumoasă din lume, potrivit topului amintit mai sus, preluat de ivisit.ro.

Tot mai mulţi turişti se bucură de nisipul de un alb uimitor de aici, după ce autorităţile au amenajat drumul de acces. Munţii înalţi care străbat coastă sud-vestică a insulei şi apa transparentă sunt alte elemente ale unui decor perfect.

Egremni↓ este o plajă din Lefkada, o insulă renumită pentru vegetaţia sa luxuriantă. Turistul ajunge însă la apele turcoaz şi la nisipul alb şi fin abia după ce coboară 347 de trepte. Şi asta deoarece plaja este pur şi simplu înconjurată de stânci înalte de 150 de metri.


Myrtos↓ este o plajă în formă de arc de cerc, aşezată în nord-vestul Kefaloniei. Este una dintre cele mai vizitate şi apreciate plaje greceşti (a fost votată de 12 ori drept cea mai bună plajă elenă), întinzându-se pe 2,5 kilometri între două formaţiuni muntoase, Agia Dynati şi Kalon Oros. Apa cristalină a Mării Ionice şi albul orbitor al stâncilor din jur (versanţii sunt compuşi din roci de marmură) formează contururile unui peisaj extrem de frumos, dublat de vegetaţia luxuriantă a zonei.


Navagio↓, o plajă din Zakynthos prezentată în ghidurile turistice şi ca „Shipwreck Beach” – Plaja Epavei, este una dintre cele mai fotografiate plaje din Grecia. Deși pare cumva desprinsă din poveștile cu pirați datând din vremurile dominației venețiene asupra insulei, istoria plajei Navagio, denumită de localnici și Golful Contrabandiștilor, datează de doar trei decenii. La începutul anilor ’80,  autoritățile grecești au dat peste o navă care făcea contrabandă cu țigări și băuturi și, pentru a reține echipajul, o vânătoare ca în filme a început în largul coastelor ioniene. Vremea nefavorabilă, dar mai ales vechimea vasului construit în Scoția, în 1937, au înclinat sorții în defavoarea contrabandiștilor, care au naufragiat pe plaja micului golf. Și cum veștile circulă mai repede ca vântul în comunitățile mici, se spune că localnicii au dat năvală în jurul epavei, reușind să-și asigure astfel rezerve de țigări pentru un an și jumătate.

 

Moralitate sexuala…

Am observat ca, in general, femeile considera sexul ca pe un favor pe care il fac barbatilor, sau o modalitate prin care sa ii manipuleze. Da, barbatii pot fi manipulati prin sex, pana la un anumit punct; pana cand incearca toata Kamasutra(sau doar partea care le place) si epuizeaza majoritatea locatiilor incitante. La urma urmei, si soarecele se satura de aceeasi gaura… Revoltatoare mi se parea atitudinea feminina in ceea ce priveste poftele carnale. Majoritatea isi reprina dorintele sexuale, de parca lor nu le-ar place sexul, de parca nu ar astepta cu sufletul la gura orgasmul, sau de parca nu le-ar excita chiar si simplul gand ca vor simti pielea calda a barbatului. Toate zic sus si tare ca sexul e prea animalic, iar ele sunt niste fiinte prea gingase si firave pentru a face sex de placere. Isi cauta scuze in faptul ca barbatul este condus de instincte carnale mai mult decat noi, si aduc mereu argumentul “Fac dragoste cu iubitul meu pentru ca LUI ii place.” Nu draga! Faci sex cu iubitul tau pentru ca si tie iti place! Daca nu iti placea cum se descurca in pat, il paraseai sau il inselai. Nu mai fiti ipocrite! Sexul e jumatate din relatie pentru ca si femeilor le place sa isi petreaca noptile in pat, insa sa nu doarma. Nu iti pierzi feminitatea daca recunosti ca ai nevoi si placeri fizice, asa cum nu devii fata cuminte daca spui ca sexul trebuie facut doar pentru reproducere. Daca Cenusareasa ar fi existat in realitate, ar fi avut relatii sexuale cu printul de dinainte sa isi piarda pantoful, iar Rapunzel si-ar fi rasplatit eroul salvator cu un climax. Sexul nu e un subiect tabu, din contra, e cel mai comun pentru ca toata lumea are parte de el, toata lumea discuta despre el si toata lumea si-l doreste. Iti cunosti partenerul abia cand ajungi in pat cu el, pentru ca acolo dispar inhibitiile si regulile sociale, dispar conditiile impuse de religie, dispare tot si ramane doar placerea. Sexul nu are moralitate, nu are bariere si nici reguli. Are doar pasiune si placere…

Nu pot si nu vreau sa tac.

Recunosc ca inca de mic am fost o persoana razbunatoare. Procedam asa ca sa ma apar si foloseam aceasta metoda si pentru a anunta pe cel care mi-a gresit ca sunt gata sa lupt, nu mi-e teama, si in consecinta, sa ma lase in pace si sa nu ma mai raneasca.

Imi pasa de demnitatea si de reputatia mea. Insa uneori chiar nu ma pot abtine. Dau vina pe impulsivitatea mea (care se arata rareori, dar atunci este feroce) si pe faptul ca sunt barbat(din experienta mea, barbatii par mult mai calmi).
Cu trecerea anilor am devenit mai stapan pe mine si m-am si maturizat, asa ca nu mai vad razbunarea ca pe o solutie. Sunt constient ca e mai bine sa-i arati celui care ti-a gresit ca iti este foarte bine, ca nu iti pasa de ce a facut, insa uneori ma intreb daca aceasta alegere si acest semn al demnitatii nu este o invitatie pentru acei oameni de a-ti gresi din nou, de a te lovi inca o data. Daca tu nu reactionezi in nici un mod, nu s-ar putea intelege ca ceea ce au facut este ok, ca nu te superi daca se mai intampla o data? Chiar as fi interesata sa stiu ce parere aveti voi despre acest lucru.

Trecand peste toate acestea, voi face tot ce tine de mine sa ma feresc sa ma razbun sau sa ma gandesc macar la razbunare. Insa mi se pare foarte greu, aproape imposibil, sa tin toata supararea in mine, sa nu exprim verbal dezamagirea si supararea mea. Simt nevoia sa spun persoanei care mi-a gresit ca m-a deranjat ce a facut, poate tipand, poate vorbind pe un ton normal. De cele mai multe ori caut explicatii, solutii, scuze, imi doresc sa depasesc acel impas. Deci eu nu ma razbun, nu vreau sa fac si eu aceleasi greseli ca altcineva, insa vreau sa pot sa spun ce am pe suflet. 
Nu pot si nu vreau sa tac.