Ego-ul este cel care detine motivatia
Diferite orientari si scoli spirituale sau religioase ii indeamna pe oameni sa renunte la ego-ul lor, le spun ca ego-ul este ceva rau si ca trebuie distrus cu orice pret.
Acest lucru nu este nici sanatos si nici posibil pentru fiinta umana care traieste in societate. Ego-ul incepe sa se formeze in primii ani de viata si este cel care ne asigura supravietuirea in lumea in care traim. Ego-ul este cel care detine motivatia, vointa, ne ajuta sa fim asertivi in relatiile cu ceilalti, sa avem granite si limite clare de interactiune cu cei din jur, sa ne stabilim scopuri si obiective si sa ne cream o cale in viata. Inclusiv dorinta de evolutie spirituala poate sa provina initial din ego-ul nostru.
Persoanele care doresc sa renunte complet la ego (desi ma indoiesc ca este posibil asa ceva) nu pot sa-si duca existenta intr-un mediu concurential si competitiv, asa cum este spatiul social. Ei pot sa traiasca doar retrasi de lume, singuri sau in locasuri speciale: manastari, ashram-uri, s.a.m.d.
Insa, intr-adevar este necesar sa lucram cu ego-ul nostru in asa fel incat sa nu devenim rai, nepasatori, sa ne punem pe noi pe prim plan fara sa ne intereseze de ceilalti (adica sa nu „calcam pe cadavre” ca sa ne atingem obiectivele), sa nu actionam agresiv si lipsit de bun simt.
Ego-ul unui om evoluat este unul asertiv si „ecologic”: adica isi urmareste interesele, insa cu respect ridicat atat pentru sine cat si pentru cei din jur, isi gaseste un loc in societate in functie de imaginea de sine obiectiva si realista si nu face niciun rau sistemelor cu care interactioneaza, intelegand ca libertatea sa nu are niciun drept sa ingradeasca libertatea celuilalt.
Posted on octombrie 10, 2014, in gadgeturi-IT. Bookmark the permalink. Un comentariu.
borceablog 
Cred ca problema e atunci (de fapt in 99.99% dintre cazuri) cand ego-ul e cel care ne conduce. Intr-adevar, nu putem renunta la ego, dar trebuie sa intelegem ca suntem ceva mai mult decat ego.