Un domn zice așa despre castrarea chimică a pedofililor și violatorilor: „nu poți să intervii așa în viața lui, în intimitatea lui. E o porcărie.” Serios? Dar ăla cum intervine în viața și intimitatea victimelor lui? Cam cum poți să pui în balanță „intimitatea” unui astfel de agresor cu traumele fizice și psihice pe care le-a provocat cine știe câtor oameni? Pentru că am o veste: împreună cu victima unei astfel de agresiuni (care e cea mai afectată, desigur), suferă și familia, și apropiații. Există femei violate care nu mai suportă atingerea niciunui bărbat. Nici măcar o mângâiere, nici măcar o mână pusă ușor pe umăr. Sunt copii molestați care, și la maturitate, sunt bântuiți de coșmarul pe care l-au trăit cândva. Și cineva spune acum că nu se poate interveni prin castrare chimică în intimitatea unui violator de adulți sau de copii? Pe bune? Ba da, intervii. Și creezi și o bază de date națională cu agresorii sexuali, accesibilă publicului larg. ”Sex Offenders Registry”, așa se cheamă asta la americani. Tot la americani există sisteme de terapie pentru cei care au înclinații pedofile, dar care nu au dat curs acestor porniri. Practic, o linie telefonică sau un grup unde poți să spui că te atrag copiii, iar niște specialiști te ajută să nu faci vreo nenorocire. Porcărie? Porcărie e că un violator și pedofil a fost acoperit de niște mizerii umane vreme de atâția ani si nu isi da demisia.