Focul si hrana aduc oamenii impreuna. Bucata de carne infipta in vatrai si rumenita in jar. Varza din putina. Mamaliga rece, taiata in felii mari, rascoapta pe plita. Bunica mea stia cel mai bine ca sentimentul comunitatii inseamna bucuria din jurul mesei.

Nu mai tin minte daca intelegeam atunci ce inseamna fericirea, asteptand cu picioarele incaltate in sosete groase de lana si mainile intinse deasupra plitei, sa se prajeasca mamaliga. Imi amintesc doar de mainile ei, asezate pe umerii mei, in timp ce obrajii imi luau foc langa vapaie….mancarea bunicii mele a hranit amintiri despre familie, simplitate si fericire…Azi, lucrurile simple sunt prea complicate pentru majoritatea!