Monthly Archives: aprilie 2014
Metoda „ţuica”. O nouă înşelătorie face ravagii la sat
Cazurile în care bătrânii sunt înşelaţi prin această metodă devin tot mai numeroase, în special în mediul rural.
Cel mai recent caz de acest gen a avut loc joi seară, când doi bătrâni din Gherla au rămas fără economiile pe care le făceau de ani buni.
Trei răufăcători s-au prezentat la uşa unei familii de bătrâni şi au întrebat dacă pot să cumpere ţuică. Bătrânul le-a spus că nu se ocupă cu aşa ceva, dar s-a oferit să le vândă 2 litri de băutură din producţia proprie. Doi dintre „cumpărători” au coborât în beci cu bătrânul, iar al treilea, profitând de neatenţia femeii, care întindea rufe pe sârmă, a pătruns în locuinţă şi a furat din dulap 12.000 de lei.
Cei trei s-au scuzat că nu au bani româneşti în portofele şi i-au spus bătrânului că se duc până la maşină şi apoi se întorc pentru a cumpăra ţuică. Când au văzut că tinerii nu s-au mai întors, bătrânii au intrat în locuinţă şi au observat că hainele erau împrăştiate şi banii le fuseseră furaţi.
Poliţiştii din Gherla îi caută acum pe cei trei răufăcători. Potrivit dejeanul.ro, oamenii legii au reuşit să afle că tinerii au folosit o maşină cu numere de Dolj.
O altfel de „vânătoare” de păsări: „M-am jurat să apăr fauna României”
Înainte să cunosc familia Cioflec, îmi imaginam că lumea pasionaților de păsări este un fel de castă în care nu intri decât cu eforturi uriașe. Mă gândeam la un grup alcătuit din oameni foarte competitivi, obsedați de păsări, în care secretele sunt păzite cu sfințenie. Parțial, așa și este. Doar că Vlad și Corina Cioflec mi-au arătat și o altă latură a acetui hobby: m-au primit imediat în mijlocul lor, mi-au povestit despre toate locurile secrete unde apar specii rare și mi-au demonstrat că iubitorii de păsări nu sunt atât de egoiști pe cât credeam eu. Dincolo de toate rivalitățile și dușmăniile, pasiunea pentru păsări merge mână în mână cu încercarea de a le salva de la dispariție, astfel încât noi toți să ne bucurăm de păsările României cât mai mult timp.
Bird watching-ul – expresia nu prea are un corespondent în limba română, s-ar putea traduce ca „observarea păsărilor” – poate părea, pentru cei din afară, o activitate destul de bizară: de ce ai vrea să stai ascuns prin stufărișuri sau prin mlaștini, la temperaturi de – 20 de grade sau de plus 40, ca să vezi cine știe ce pasăre care oricum zboară în câteva secunde?
„Pare o chestie tocilărească”, mi-a spus Vlad când ne-am întâlnit într-o dimineață de sâmbătă la o stație de metrou din București, pregătiți pentru a pleca spre Parcul Natural Comana. Până la sfârșitul zilei avea să îmi demonstreze că bird watching-ul nu e deloc ceva plicticos.
Nu purta un binoclu atârnat la gât așa cum îmi zisese cu o zi în urmă, dar îl trăda tricoul verde cu mesajul „Luăm doar fotografii, lăsăm doar urma pașilor” – motoul blogului său. A vrut să-mi arate de la bun început cât este de pasionat și mi-a arătat tatuajul său uriaș de pe brațul drept. E un șoim dunărean, o specie foarte rară în România – în Delta Dunării mai trăiesc doar vreo 5 perechi, deși mai demult specia era comună. Vlad a reușit să vadă un exemplar în Găgăuzia, în Republica Moldova.
Șoimul dunărean. Foto: Vlad CioflecLa 32 de ani, spune că e împlinit profesional și personal, dar când se întreabă ce a realizat, tot șoimul îi vine în minte: „Am văzut această mega-raritate de la câțiva metri. Mi-a permis să o văd și cum mănâncă, și cum vânează. Vâna un șoarece de câmp. A fost o experiență aproape spirituală. A fost experiența mea favorită: eram cu familia, toți trei. Pe mine tot păsările mă definesc”.
Cumva, întreaga familie a fost absorbită în ițele bird watching-ului. Soția lui, Corina, are 31 de ani, a terminat ASE-ul, dar la fiecare sfârșit de săptămână îl urmează pe Vlad în căutările sale. La 4 ani, fetița lor, Maria, îi însoțește peste tot.
„Recunoaște o pasăre într-o secundă”
De cum am ajuns pe șoseaua ce delimitează pe-o parte Balta Comana, Vlad a început să identifice păsări: „Uite cormoranul pitic!”. Mi-a arătat câteva lebede și niște berze care zburau pe deasupra apei. A scos din mașină aparatul de fotografiat, binoclul și luneta: „Bird watching-ul începe cu ochiul liber, apoi îți iei un binoclu bun, vrei să vezi și mai bine și ajungi să te plimbi cu ditamai bățul pe spate”. Teoretic, poți să faci bird watching cu ochiul liber, folosind doar un pix și un carnețel în care să îți notezi observațiile (pixul și agenda sunt pâinea și cuțitul bird watching-ului). Dar fără un minimum de instrumente, experiența este mult mai săracă.
Vlad spera să vedem 30 de specii în total. Eu nu aveam pretenții atât de mari, mai ales că abia distingeam o specie de alta. Pe baltă era hărmălaie: strigătele păsărilor – unele ca un râset, altele ca o trompetă – se amestecau cu sunetele înfundate scoase de broaște. M-am uitat prin binoclu și dintr-o dată parcă m-am teleportat între păsările care pluteau ca niște bărcuțe pentru copii pe canalele albastre separate de rânduri de stuf. I-am spus că văd o pasăre albă cu cioc negru, mai gri în spate și neagră pe coadă. „E pescăruș râzător”, l-a identificat imediat Vlad pe baza descrierii mele, fără să se mai uite prin binoclu.
Cum apărea pe deasupra apei o pasăre, deja știa ce specie e: „Un erete de stuf! O lișiță – se scufundă după scoici. Niște fluierari de zăvoi”. Eu abia vedeam ceva maro. Eram departe de performanțele lui. Mi-a arătat cum gândește un bird watcher: „Automat ai în minte un tabel: asta e culoarea, asta e mișcarea. Pe care a făcut-o? Deci e pasărea asta. Trebuie să te uiți după niște detalii foarte fine de penaj. Lovitura finală e ca la coridă, ca la identificarea unei mașini: are vreo dungă caracteristică?”.
Corina mi-a confirmat: „După un număr de ani se dezvoltă capacitatea de a recunoaște o pasăre într-o fracțiune de secundă, chiar și dacă e contra luminii: după mișcare, după siluetă, după mișcarea aripilor, cumulat și cu zona în care o vezi. La mine durează un pic mai mult, dar la Vlad durează o secundă, maxim două”.
Vlad și Corina Cioflec, la observații pe Balta Comana. Foto: Andreea Dogar„Păsările din România”, cartea citită de sute de ori
Familia Cioflec este foarte bine organizată pe teren. După cum mi-a spus Vlad, au instrumente pentru orice: hamul pentru copil (altfel nu ar avea mâinile libere pentru lunetă și binoclu) și cartea „Păsările din România” pentru intelect: „Citesc cartea asta de 100 de ori. Din 2006 până acum am memorat-o. D-aia și arată cum arată. Dacă cineva a văzut un om la metrou cu un tatuaj pe braț, citind o carte cu păsări, eu eram ăla”.
Mi-a mai arătat un cormoran negru mare, o rândunică ce zbura foarte haotic și o lișiță al cărei cântec aducea cu un scârțâit de ușă. Reginele au fost păsările colorate: corcodelul cu gât roșu și rața roșie. Cele mai multe specii de la noi au pene în culorile alb, gri, maro sau negru, iar culorile vii – albastru, portocaliu, galben, roșu – îi bucură mereu pe observatori. În urmă cu mai mulți ani, Vlad a văzut pe balta Comana o specie foarte rară: codobatura cu cap galben. A fost prima observație a acestei specii pentru județul Giurgiu.
Când a trebuit să văd prin binoclu corcodelul cu gât negru am înțeles cât de greu e să fii bird watcher. Până puneam binoclul la ochi, pasărea dispărea sub apele Neajlovului. Și ieșea iar la suprafață prin altă parte. „Ăștia sunt foarte scufundăcioși. Până să pui binoclul la ochi, au dispărut”, mi-a spus Corina.
La marginea Pădurii Comana – o rămășiță din Codrii Vlăsiei, acum parte a Parcului Natural Comana – Corina a zărit în depărtate un prădător care se învârtea pe deasupra culturilor agricole: „Șorecar?”. „Șorecar. Să vedem dacă e comun, mare sau încălțat”, i-a răspuns Vlad. „Buteo buteo cel comun, buteo rufinus cel mare și buteo lagopus – încălțat. De unde știu eu chestiile astea? Din cele 250 de ori auzite de la Vlad”, s-a amuzat Corina, care a ajuns să turuie denumirile în latină ale păsărilor, deși nu are nicio pregătire specială în biologie. Vlad a dus binoclul la ochi și a dat verdictul: „Șorecar comun, o specie întâlnită în liziera pădurilor. Se hrănește cu rozătoare, chiar cu dăunători ai culturilor agricole”.
Pescărușul negru, căutat în Herăstrău la – 20 de grade
Vlad s-a apucat de bird watching prin 2006. A terminat Facultatea de Biologie și s-a specializat în reptile și amfibieni. Când era student, păsările nu îl interesau deloc: „N-am învățat păsări”. Nu stăpânea nici numele speciilor din România: „Ca să vezi ce obtuz eram eu la păsări în facultate, când m-a întrebat profesoara ce specie e asta, eu am zis „măcelandru” în loc de „măcăleandru”. E o specie comună. Eu am zis că vreau să mă fac herpetolog și am ajuns bird watcher. Eh, viața te duce pe căi nebănuite”.
Când vremea era frumoasă, ieșea să caute reptile și amfibieni. „Iarna aveam o lungă stare de melancolie”, povestește el. Așa au început să îl intereseze și păsările. „Stăm 7 luni până ies șerpii? Ce ne tot uităm pe pozele făcute vara? Gata cu supărarea”, își amintește Corina.
Balta Comana se află în județul Giurgiu, la aproximativ 40 de km de București. Foto: Andreea Dogar
Aventura în lumea păsărilor a început pe un ger crunt, la – 20 de grade, când meteorologii anunțaseră cod galben de viscol. Dacă bucureștenii obișnuiți stăteau ascunși prin case sau cafenele, Vlad și Corina căutau prin Herăstrău o specie rară de pescăruș: pescărușul negru: „L-am găsit și am descoperit o altă lume. Cam într-un an de zile pasiunea s-a transformat în obsesie. Bird watching-ul e un hobby care te definește mai mult decât serviciul”.
Vlad mi-a explicat ce este acest hobby: nu este nici studiu științific al păsărilor (ornitologie), nici fotografie: „E mersul în toate direcțiile în căutare de păsări; să poți să savurezi momentul, pasărea, în mediul ei nealterat. Încercăm să arătăm că bird watching-ul nu e știință. E aventură, e plăcere. Noi ieșim să ne bucurăm de păsări”.
Sursa: preluare YahooNews
Cum îţi construieşti o casă mică şi economică
Îţi propunem o casă micuţă, dar care oferă tot confortul necesar unui tânăr cuplu.
Casa pe care ţi-o propunem are o suprafaţă locuibilă de doar 48 de metri pătraţi şi are o cameră de zi, o bucătărie şi o baie la parter şi un dormitor la mini-mansardă.
Casa, propusă pe siteul freegreen.com, a fost creată pentru mediul urban sau pentru periferii, dimensiunile sale mici oferind proprietarului şansa de a o construi pe un teren destul de mic. Micuţa casa poate fi folosită şi ca un birou.
Bucătăria măsoară aproximativ 7 metri pătraţi, camera de zi – 25 mp, iar baia – 6 mp. Dormitorul de la mini-mansardă are o suprafaţă de circa 10 metri pătraţi.
Accesul la dormitor se face cu ajutorul unei scări de lemn. Opţional, casa poate fi dotată cu un mic sistem de panouri fotovoltaice, care pot asigura aproape întreg necesarul de curent electric al locuinţei
O melodie veche, dar frumoasa!
Meloman pentru o zi! este un mod de a face cunoscute tinerilor, melodiile frumoase mai in varsta:)
Daca doriti si voi sa fiti printre cei care „imprastie” pe net, in blogosfera muzica buna, gasiti detalii la SoriN despre modul de participare!
Eu am ales legendara trupa AC/DC
Aterizări și decolări care te țin cu sufletul la gură
Judecând după acest clip, aeroportul din Birmingham s-a confruntat iarna care tocmai a trecut cu o situație destul de delicată în ceea ce privește aterizarea și decolarea avioanelor, potrivit sploid.gizmodo.com.
Din câte se pare, din cauza vântului foarte puternic mai multe avioane ar fi avut probleme, însă datorită experienței piloților nu s-a întâmplat niciun accident și niciun pasager nu a avut de suferit. Imaginile de țin cu sufletul la gură chiar dacă ești un simplu privitor. Nu vrem să ne imaginăm ce au simțit pasagerii.
Prea multa liniste
Cineva mi-a spus ca am nevoie de liniste. Si pe moment mi-am dorit asta. Linistea pe care o aveam atunci cand ma multumeam cu doua certitudini: prima ca am fost si a doua ca sunt. Atat. Ravneam la zilele in care singurele asteptari ma includeau doar pe mine. Zilele in care nu trebuia sa-mi iau la revedere de la nimeni. Noptile in care somnul venea fara sa-l chem. Si serile in care subliniam citate din carti fara sa-mi zboare gandul la altcineva in afara de mine.
Si-apoi m-am razgandit. Mi-am amintit ca prea multa liniste ajunge sa fie tacere. Ca uneori e nevoie sa-ti auzi numele si din gura altcuiva. Ca lumea arata altfel cand cineva te tine de mana.
Si pentru ca unul dintre cele mai frumoase momente e cel in care cineva imi asculta inima cum bate. Pentru că eu nu pot asculta nicio bataie de inima fara teama ca o sa se opreasca in momentul in care o sa-si dea seama ca o aud. Nu ma intreba de unde pana unde toata ideea asta copilareasca pentru ca nu as stii sa raspund. Probabil mi-a ramas din copilarie cand, dupa ce alergam prea mult, imi auzeam pulsul atat de tare incat mi se facea frica.
– iti aud inima.
– si nu ti-e teama ca o sa se opreasca?
– nu.
E bine sa existe cineva dispus sa-ti asculte inima. E bine sa nu-ti fie frica in locul meu.
Pastila care te ajuta sa inveti repede
S-ar putea să sune asemănător cu thriller-ul Limitless din 2011, dar cercetătorii au descoperit o pastilă care ajută adulţii să înveţe noi abilităţi la fel de repede ca şi copiii. Un profesor de la Harvard a reprogramat creierul unei femei cu deficienţe de vedere să proceseze imagini dându-i donepezil, un medicament folosit pentru Alzheimer.
Pilula stimulează diverşi neurotransmiţători, printre altele – cum ar fi serotonina şi acetilcolina – care se găsesc în concentraţii mari în creierul copiilor mici. Prezenţa acestor substanţe chimice se reduce în mod natural odată cu vârsta. Copiii sub şapte ani dezvoltă noi abilităţi rapid, deoarece creierele lor trec prin ceea ce oamenii de ştiinţă numesc „perioade critice” de dezvoltare.
Ca urmare a nivelurilor ridicate ale anumitor substanţe chimice, precum şi creşterii rapide a creierului, copiii mici învaţă, de exemplu, limbi noi, sau absorb informaţii şi obţin abilităţi muzicale mult mai rapid decât adulţii. La adulţi aceste abilităţi devin mai greu de obţinut odată ce creierul ajunge la maturitate şi pierde această „elasticitate”.
În Limitless, Bradley Cooper ia o pastilă care deschide regiunile închise ale creierului pentru a stimula inteligenţa, aptitudinile motorii şi multe altele. Medicamentul donepezil este un inhibitor de colinesterază, ceea ce înseamnă că el va creşte cantitatea de acetilcolină în jurul terminaţiilor nervoase şi ajută la mai buna funcţionare a creierului.
Profesorul Takao Hensch i-a dat donepezil unei fete în vârstă de 14 ani, numită Shannon, un pacient de la Spitalul de Copii din Boston. Shannon are o boală numită ambliopie care îi afectează vederea, cunoscută şi sub numele de „ochi leneş”. În urma testelor cu donepezil, Shannon a fost capabilă să proceseze imaginile cu ochiul afectat, în acelaşi mod în care ar face-o un nou-născut.
Administrarea de medicamente care cresc abilităţile creierului uman au devenit ţinta unor dezbateri aprinse cu privire la etica medicală. Criticii acestora susţin că ele vor putea fi folosite şi de criminali, sau în general de persoane care doresc să facă rău, care pot în felul acesta să devină mult mai periculoase.
Televizoarele 4K
4K este ”aproape” același lucru cu UHD, însă nu reprezintă aceleași tehnologii, iar denumirile 4K și UHD pot fi ușor interpretate și încurcate. A existat o dispută destul de importantă acum câțiva ani legată de HD și HD Ready, dispută care în anumite situații nu a fost înțeleasă nici până acum. E drept, se întâmplă la fel de fiecare dată când apare o tehnologie nouă și cel mai des observ că are loc în domeniul display-urilor. În special televizoarele sunt produsele de la care pleacă aceste discuții, mai exact metodele de promovare ale acestora. Este bine știut faptul că TV-ul este un produs foarte cerut de consumatori și în care se investește foarte mult pentru dezvoltare, dar și un buget foarte mare de marketing. După smartphone sau tabletă, este încă un produs universal, a cărui achiziție ne golește buzunarele din ce în ce mai des. Din punct de vedere al consumatorului, 4K și UHD reprezintă cam același lucru. Diferențele tehnice din spatele acestor denumiri sunt relativ mici, dacă le privim doar din perspectiva rezoluției. Este important să cunoaștem însă puțin și din dedesubturile acestor denumiri, înainte să facem o greșeală în exprimare sau în traducerea unor specificații.
Ce este 4K?
4K reprezintă un standard profesional de producție cinematografică. Termenul 4K vine din partea DCI – Digital Cinema Initiatives, un consorțiu de studiouri mari de producție, care au standardizat specificațiile pentru producția și difuzarea conținutului cu rezoluție înaltă. În cazul de față, 4K înseamnă 4096×2160 pixeli, exact de 4 ori standardul anterior 2K, de 2048×1080 pixeli. După cum se observă, 4K reprezintă puțin mai mult de 4000 de pixeli, adică 4096 pentru că vorbim de imagine digitală. 4K nu este doar o rezoluție, standardul definind și modalitatea în care materialul este codat. Un stream 4K este comprimat folosind codecul JPEG2000, poate avea un bitrate de aproape 250 Mbps și o adâncime de culoare de 12 biți.
Ce este UHD?
UHD reprezintă pasul următor de la Full HD, fiind denumit Ultra HD. Full HD a rămas mai degrabă un instrument de marketing, pentru că în lumea reală toți folosim rezoluția specifică, 1920×1080 pixeli. UHD reprezintă astfel de 4 ori acea rezoluție de 1920×1080 pixeli, adică 3840×2160 pixeli. Din acest motiv, cam toate panourile televizoarelor și ale monitoarelor UHD dețin această rezoluție, puțin mai mică decât cea a standardului 4K real. Nu putem vorbi de conținut UHD din punct de vedere tehnic, pentru că nu există specificații clare legate de modalitatea în care este codat acest conținut, ce codecuri și ce bitrate sunt folosite. Conținutul UHD face referire așadar doar la rezoluția amintită mai sus și atât.
Dacă până acum s-a folosit destul de mult 1080p pentru a face referire la televizoarele sau monitoarele cu rezoluție de 1080 pixeli pe verticală, de ce nu se mai folosește și acum 2160p? Răspunsul este simplu: dacă 1080p era ceva mai ușor de rostit, în special în limba engleză, cât și în multe alte limbi, 2160p nu mai are aceeași naturalețe atunci când îl auzi sau când îl pronunți. Chiar dacă 2160p ar fi mai corect, 4K și UHD sună mult mai bine pe pliante, în specificații și pe clipurile promoționale ale companiilor producătoare de display-uri și televizoare. Pentru a se crea o standardizare a acestor produse, ar fi normal folosirea lui 2160p, la fel cum s-a folosit și 720p sau 480p în trecut. Acum este prea târziu pentru acest lucru, pentru că 4K și UHD deja sunt pe buzele tuturor consumatorilor și ale producătorilor de echipamente. Raționamentul pur și simplu nu mai funcționează.
Problema UHD-ului
UHD-ul în sine nu are o problemă majoră, ci doar denumirea este problematică. Există un alt standard care are o rezoluție de 7680×4320 pixeli, tot derivat din 3840×2160 și care se numește tot UHD. Ar fi normal ca pe acesta din urmă să îl denumim Quad Ultra HD pentru a eficientiza procesul, însă momentan nu există prea multe dispozitive care să înregistreze și să redea la această rezoluție, iar ele nu sunt cu siguranță accesibile oricui. Probabil că peste câțiva ani, dacă trendul continuă, producătorii vor fi nevoiți să se gândească și la acest aspect, însă până atunci mai sunt mulți bani de făcut din actualele display-uri. Totuși, legat de diferențele respective, putem presupune că se va folosi 4K UHD și 8K UHD la momentul respectiv, așa cum acum se folosește deja denumirea 4K UHD pentru anumite servicii și produse .
În concluzie, la momentul actual, este destul de corect să folosim și 4K, dar și UHD. Dacă producătorii de televizoare și de display-ul l-au adoptat ca denumire generală pentru acest standard, noi îl putem folosi relaxați. Legat de acea dispută dintre HD șu HD Ready, unde primul reprezenta rezoluția de 1920×1080 pixeli, iar al doilea 1366×768 pixeli, problema nu mai este atât de gravă, diferența fiind foarte mică și doar pe orizontală. Standardul pe partea de afișare va fi păstrat în acest fel. Mai rămâne doar problema legată de conținut. Aici conținutul denumit impropriu UHD va exista într-o varitetate mare de formate și codec-uri, în special pentru că acesta va fi distribuit cu ajutorul internetului. La conținutul 4K, este destul de simplu să ținem cont de faptul că o cameră care filmează 4K la nivel profesional va avea un bitrate de 250 Mbps și va folosi un anume codec, în cazul UHD-ului rămâne doar rezoluția de 3840×2160 pixeli.
Sursa: playtech.ro
borceablog 