Am descoperit pe cineva cu numele de Alina Dora, care scrie asa ceva:

„Între două iubiri,
dacă vreţi să aibă cineva grijă de sufletul vostru,
aduceţi’l aici –
la mine e cald, câteodată linişte, câteodată se deschide’n odaie mireasmă de brad,
la mine visele ştiu că nu e nevoie să fie mai mult decât vise,
nu le ceartă nimeni pentru neîmplinirea, pentru tristeţea, pentru durerea lor
de a nu se regăsi altfel, în parantezele pe care le’aţi încheiat;
între două iubiri nu mă tulbură timpul dacă vreţi să v’ascult,
să v’ajut să visaţi mai departe,

la mine în casă rareori e nevoie de timp,

uşa e închisă numai cât să nu pătrundă soarele prin perdele când dormi,
poţi intra când vrei, poţi ieşi când dorul de drum te opreşte să râzi, te înlănţuie şi te apasă,
poate doriţi o cafea, un sărut, o vorbă de bine,
poate vă gândiţi că uneori, chiar şi între două iubiri, parcă te încăpăţânezi să fii fericit,
parcă meriţi, măcar pentru frumuseţea de’a fi putut odată iubi,
pentru speranţa de a mai putea iubi vreodată,

la mine e loc pentru toate nedumeririle voastre,
le vom închide cu ale mele într’un sertar,
printre şosete cu fluturi şi ambalaje murdare de ciocolată;
la mine n’o să vă ceară nimeni să fiţi perfecţi,
decât dacă veţi rămâne mai mult, un an sau doi, sau o viaţă întreagă, sau poate nu una, ci două, o sută de vieţi;

între două iubiri vă dau un zâmbet mare cât răbdarea de’a o vedea pe Miruna crescând
şi de a’i scrie povestea înainte de a se naşte,

la mine seara se poate sta la poveşti, eu vă mai spun despre Miruna mea, voi mai tălmăciţi adevăruri ascunse despre mirunele voastre,
şi dacă vă supăraţi că scriu cu m mic, vă’ntreb cum aţi scrie voi despre refugiaţii pe care i’aţi găzdui,
cum le’aţi explica în cuvintele molcome ale acestei limbi
că şi cu dumnezeu aţi începe război dacă ar necăji’o măcar un pic pe Miruna,
că dumnezeu e şi el tot un fel de refugiat,
care se scrie singur cu literă mare,
aşa cum ar trebui să vă scrieţi de fiecare dată
visul pierdut, sufletul bun care n’ar trebui să încapă în condeiele altora –

ce ştiu alţii despre mirunele născute în voi?

între două iubiri, dacă vreţi, vă pot arăta cum miroase ploaia de la fereastră,
umbra unei flori pe perete, umbra unui dor mărunt pe trupul căzut al unui altul crescând,
vă pot învăţa cum să deveniţi invizibili şi cum să înţelegeţi că în parantezele din trecut nu veţi fi invizibili niciodată,

e un joc simplu şi tocmai de aceea are păcatele lui

– trupul meu gol în cearşaf e o prinţesă frumoasă –

între două iubiri mă întind punte peste golul lăsat de ce n’a putut fi,
atât cât sunt azi, la mine veniţi şi mă luaţi toată,
dacă vreţi, vă pregătesc la bucătărie iluzia unui cămin,
dacă vreţi, vă voi fi şemineu, flacără,

între două iubiri n’o să vă las să uitaţi atingerea sânilor în palma făcută căuş,
la mine e cald, câteodată linişte, facem dragoste
pentru visele noastre şi’mpotriva lor,
pentru că ne iubim, pentru că nu ne vom avea nicicând,
pentru că sunt lutul umed din care puteţi plămădi, curat şi nou,
minutul furat
în care a murit într’o zi frumuseţea furată.”

Sursa: Netlog

Peste 10% din populația adultă a României a dezvoltat anul trecut o idee antreprenorială în stadiu incipient, potrivit unui studiu al companiei de strategie și consultanță în modele de afaceri, Business Models Inc.

Alexandra Pode, partener în cadrul companiei care a realizat studiul, susține că deși stăm mai bine decât China, Polonia sau Ungaria, în contextul economic dificil, angajații cu profil intraprenorial au tendința să se detașeze mai ușor și să înceapă un business pe cont propriu.

Potrivit aceluiași studiu, pe parcursul acestui an, există toate premisele ca tot mai mulți tineri specialiști, mai ales cei din Generația Y, să plece din companii pentru a începe lucrul pe cont propriu.

,,Studiile actuale arată că aspirațiile a 48% din reprezentanții Generației Y sunt de orientare spre antreprenoriat. Asta îi face foarte receptivi la intraprenoriat în organizațiile lor și, implicit, reticenți în organizațiile slab intraprenoriale”, a mai spus Alexandra Pode.

Odată atins un anumit punct al garanţiei reciproce, mă prind de acest punct, îi dau valoare, mă bucur de el şi vreau să mă dezvolt în el. Dar ca rezultat al chemării Luminii care Reformează, acest punct începe să se dezvolte într-un mod care nu este plăcut.

Lumina nu a acţionat niciodată în aşa fel încât pur şi simplu să mă aducă în Ein Sof (Infinit), către corectare. Din contră, conform planului El, în relaţie cu vasele, trebuie să-mi arate cât de opus sunt faţă de Lumină. Aşadar, în măsura în care fac eforturi pentru unitate, munca şi eforturile şi dorinţa mea se transformă în întuneric.

În momentul în care accept garanţia mutuală ca unitatea reciprocă ce trebuie să locuiască între noi în spiritualitate, locul unde noi simţim că suntem împreună şi nu separat, se vor revela obstacolele numite egoism. Egoismul nu mai este o parte a acestei lumi ci este chiar egoismul real care este revelat în contrast cu unitatea dintre noi, cu garanţia reciprocă.

Toate discernămintele din timpul căderilor sunt indicii pentru cât de slabi suntem când vine vorba de garanţie reciprocă şi nimic altceva. Aici este revelată garanţia reciprocă de la nivelul următor: Care este conexiunea dintre garanţia reciprocă şi Creator? Care este atitudinea Lui faţă de asta? Cum se îmbrăca El în asta? Cum poate garanţia reciprocă dintre noi să îl descrie pe El? Şi aşa mai departe.

Sunt două tipuri de garanţie reciprocă care acţionează în timpul ascensiunilor şi coborârilor, golul dintre ele determinând înălţimea nivelului la care ai ajuns.

Astfel avansăm. Pe de o parte, ar trebui să simt influenţa Luminii asupra mea cât se poate de mult, pe de altă parte ar trebui să clarific acest sentiment: “De unde vine şi de ce? Cum o pot transforma în forma sa opusă şi să avansez la starea dorită”? Mai târziu aceste două discernăminte devin capul şi corpul Partzufului. Capul determină ce se întâmplă cu corpul şi cum ar trebui să acţioneze. Asta doar dacă controlezi dorinţa.

Între timp vei încerca constant să te priveşti din exterior: Ce se întâmplă cu tine? Ce face Lumina cu tine? Cum te schimbi şi cum ar trebui să te schimbi? Cum ar trebui să reacţionezi la fiecare stare?

Pe de o parte îţi ocupă toată mintea şi toate sentimentele şi experimentezi asemenea stări încât nu mai ştii cum să ieşi din asta. Dar pe de altă parte ar trebui să ştii că Creatorul îţi trimite aceste stări cu scopul de a le rezolva doar în conexiune cu El şi cu scopul. Soluţia la probleme începe cu faptul că scopul este asemănarea şi echivalenţa de formă cu Creatorul iar acest lucru este mai important decât problemele. Per total, totul este mai lipsit de importanţă decât garanţia reciprocă.

Cheia către garanţia reciprocă este recunoaşterea importanţei scopului. Asta deoarece garanţia reciprocă este un sentiment interior care trebuie atins. Eu determin starea interioară şi felul cum ea descrie noua realitate. Nu este vorba doar de punctul de unitate dintre noi; el se măreşte şi devine punctul noii realităţi. Este vorba despre recunoaşterea importanţei scopului care îl susţine şi îl dezvoltă.

Trebuie constant să clarificăm ceea ce avem sau nu nevoie, pentru a creşte importanţa ideii de garanţie reciprocă.

Din acest punct, ne întoarcem către măreţia grupului şi influenţa lui asupra noastră. Influenţa trebuie să fie schimbătoare; ar trebui să folosim invidie, pofte, onoare, ambiţie, tot ce ar putea să ne mişte să pună presiune pe noi. Aşa ar trebuie să acţioneze fiecare asupra celorlalţi